Sayonara Tokyo și lacrimile neputinței

Andrei Nourescu 23.03.2021, 16:56
Sayonara Tokyo și lacrimile neputinței

Am vrut să scriu ceva despre eșecul naționalei de handbal feminin imediat după meciul cu Muntenegru, dar apoi mi-am zis că este mai bine să aștept, să nu scriu, la cald, sub imperiul emoțiilor și al dezamăgirii, pentru a putea așterne a doua zi câteva rânduri cu detașare și luciditate.

Luciditate care din păcate le-a lipsit complet fetelor noastre duminică seara. Este greu să găsești altceva de criticat în jocul sau în atitudinea lor. Au părut mai motivate ca oricând și eu sunt convins că au jucat cât de bine au putut. Problema chiar asta este de fapt și trebuie să privim realitatea așa cum este, chiar dacă ne doare: naționala noastră de handbal, aflată într-o zi bună, de vârf, este mult mai slabă decât Norvegia și Muntenegru, echipele cu care ne-am disputat calificarea la JO.

Cristina Neagu și atât

Ați observat că spun naționala de handbal, fără să mai adaug feminin, pentru că la masculin nici nu prea mai avem o echipă națională. Ci doar o amintire palidă și tristă a unor vremuri demult apuse.

Dar revenind la fete, spuneam că trebuie să privim realitatea rece. Doar niște visători sau super-optimiști și-au închipuit că ne putem califica la Tokyo, în dauna Norvegiei sau a vecinilor din Muntenegru. Norvegia este cea mai bună națională din lume a ultimului deceniu, iar Muntenegru are niște jucătoare de elită cum rar întâlnești. Le-aș numi fie și numai pe Mehmedovici sau Radicevici, pe care am avut șansa să le cunosc, și care sunt niște luptătoare. Le-am remarcat încă de acum vreo 9 ani, când le-am văzut sub ochii mei câștigând argintul olimpic la JO Londra 2012…

Avem noi asemenea jucătoare? Din păcate nu. Avem un lider, Cristina Neagu, o jucătoare exponențială, dar cam atât. Cine își închipuia că doar cu ea puteam să ne calificăm, greșea.

Ratasem demult calificarea

De fapt, și am mai spus-o, România n-a ratat calificarea zilele trecute la Podgorica. Acolo avea oricum ultima șansă. A ratat-o în ultimii ani și mai ales la Mondialele din Japonia, cu acel loc 12. Poziție pe care parcă ne-am clasat și la EURO. Probabil că aceasta ne este valoarea reală, chiar dacă ne este greu să acceptăm.

Când schimbi într-un ciclu olimpic vreo 4-5 selecționeri, fiecare cu strategia și concepția lui de joc, ce pretenții poți să mai ai de la niște jucătoare dezorientate și ele de ce se întâmplă. Rămânem doar cu speranța că Neagu nu ne va spune prea curând Sayonara…