Sorana și dubla măsură a unor domnișoare

Andrei Nourescu / 09.02.2021, 08:55
Sorana și dubla măsură a unor domnișoare

M-am hotărât să scriu două cuvinte despre Sorana Cîrstea nu după ce i-am văzut ulima ieșire la adresa antrenorului, pentru că nu mi se pare ceva nemaiîntâlnit în lumea tenisului, ci după ce am văzut valul de acuzații și chiar jigniri ale celor care s-au și repezit să o pună la zid pe jucătoarea de tenis. Și mă irită mereu exagerările și mai ales judecățile cu dublă măsură. Brusc, am devenit toți niște domnișoare sensibile și vai, suferim și ne indignăm din cauza atitudinii Soranei.

Jucătorul, patronul propriului destin

Trecem însă frecvent cu vederea și rămânem de cele mai multe ori impasibili când pe terenul de fotbal sau dinspre băncile tehnice spre teren circulă tot felul de înjurături cu morți și mame și așa mai departe. Dar ne pute rău că Sorana i-a zis antrenorului său să tacă. Nu l-a scuipat, nu l-a înjurat, i-a zis doar că nu mai vrea să-l audă. Ceva groaznic… Uităm însă, sau nu realizăm, că în tenis ierarhiile sunt altele. Jucătorul este
patronul. Da. El e patronul echipei sale, își angajează antrenor, maseur, terapeut, preparator fizic etc. Îi platește pe toți și le spune ce dorește de la ei, în schimbul salariului. Și da, există și patroni vulcanici, temperamentali, care-și mai pierd cumpătul. Credeți că Gigi Becali sau Rotaru de la Craiova sau Borcea Dinamo, etc, etc, nu au țipat niciodată la salariații lor, sau nu le-au spus să tacă? Știm bine cu toții care este realitatea.

Sorana este temperamentală

Da, evident că și-a pierdut cumpătul câteodată, mai ales zilele trecute când i-a cerut arbitrei să-i avertizeze antrenorul. Dar așa este ea. Dacă unui salariat al ei, și el antrenor, maseur sau preparator fizic, nu-i place comportamentul ei, e liber să plece, nu? Că nu cred că pe Adrian Cruciat, Sorana îl ține cu forța. Sau legat cu lanțul.
N-am scris rândurile astea ca să-i iau apărarea Soranei, pentru că nici n-ar avea nevoie. Este doar problema ei și a stafului ei. Dar repet, de la un “Taci”, la a se ajunge la un val de acuzații jenante (cum am citit recent, când nu știu ce actoraș din galeria lui Dinamo, -practic, vă dați seama, dintr-un loc de firi sensibile -, spune despre ea că e varză, că are limbaj de cartier sau că e penibilă), este cale lungă.