Ultimul împărat al Romei! Povestea fascinantă a lui Francesco Totti, „unicul căpitan” al echipei din capitala Italiei

Roma a fost fondată în anul 753 înainte de Hristos. Există dovezi arheologice care explică istoria timpurie a acestui oraș, însă, acea perioadă este mai bine cunoscută pentru mitul gemenilor Romulus și Remus, alăptați de o lupoaică. Roma a devenit, în timp, capitala unuia dintre cele mai mari imperii pe care le-a văzut omenirea.

Imperiul Roman, la apogeul său, poate să fie comparat cu imperiile lui Genghis Khan sau cel al lui Alexandru cel Mare. „Cetatea Eternă” a cunoscut, de-a lungul timpului, apogeul și decăderea. A fost martoră a unor evenimente istorice majore, a fost condusă de diverse personalități, de la „nebuni” ca Nero sau Caligula, la adevărați lideri precum Traian.

Roma este o bucată vie a istoriei. O ultimă piesă a acestui oraș o reprezintă un fost fotbalist. Ultimul „împărat” roman a fost Francesco Totti. „Domnia” acestuia în „Cetatea Eternă” s-a întins pe o perioadă cuprinsă între 1992 și 2017. Păstrând, bineînțeles, proporțiile, Totti poate să fie pus, ca însemnătate în Roma, la rang cu vechii împărați, fiind un adevărat simbol pentru capitala Italiei.

 Aproape de a semna cu Milan în copilărie

Francesco Totti s-a născut la data de 27 septembrie 1976 în Roma. Trăind o copilărie fără prea mari probleme, acesta a descoperit fotbalul de mic și s-a îndrăgostit iremediabil de fenomen.  Până să fie legitimat la Roma, acesta a jucat pentru diverse echipe locale precum Fortitudo, Trastevere sau Lodigiani, până la vârsta de 12 ani. A practicat fotbalul „în cartier”, de multe ori cu copii mult mai mari ca vârstă, lucruri care „l-au călit” și l-au ajutat să se dezvolte ulterior.

Prestațiile avute la nivel de copii și juniori au atras atenția scouterilor. Există zvonuri că acesta a fost aproape de a fi vândut la echipa de tineret a celor de la Lazio, dar acest lucru, după cum bine se știe, nu a avut loc. Totuși, cel mai aproape a fost să semneze cu AC Milan, înainte de a face pasul către prima lui iubire, AS Roma.

Un fost agent, Stefano Caira, a oferit această declarație în urmă cu câțiva ani, iar istoria lui Totti și a Romei ar fi putut să ia cu totul altă turnură.

„Oameni care se ocupau cu destinele copiilor Milanului au luat legătura cu mama lui Totti, dar aceasta nu i-a permis lui Francesco să se alăture echipei din Milano”.

Povestea a fost confirmată și de către fotbalist, într-un interviu acordat celor de la The Players’ Tribune. Acesta a declarat că „nu a fost decizia mea. Mama era șefa. Ca orice mamă italiancă, era foarte protectivă. Nu voia să plec departe de casă. Le-a spus că nu este de acord și a refuzat oferta”.

„Înrolarea” la Roma și perioada junioratului

Cum micuțul Francesco nu putea să stea departe de terenul de fotbal, fie că vorbim de un gazon artificial, de iarbă, de o alee din spatele casei sau de cimentul din fața bisericii, el nu a renunțat la fotbal, chiar dacă mama nu l-a lăsat să plece la Milan.

„Ce crezi că le-a zis mama domnilor de la Milan? Când ești din Roma și ești copil, există doar două posibilități: ori porți albastru, ori porți roșu. Fie ești Roma, fie ești Lazio. Dar, în familia noastră, exista o singură posibilitate. Pentru noi, Roma era mai mult decât un club de fotbal. Era parte din familia noastră, din sângele nostru, din sufletele noastre. Nu mi-am cunoscut bunicul, dar mi-a lăsat un mare cadou: iubirea pentru Roma. A transmis-o tatălui meu, care ne-a transmis-o mie și fratelui meu”.

La doar câteva săptămâni după ce a fost refuzată oferta de la Milan, a venit chemarea la Roma. Urmărit de scouteri ai echipei la partidele de copii, clubul i-a făcut o ofertă acestuia, iar Totti urma să poarte, pentru prima oară, tricoul galben-roșu. Era anul 1989 și urma să facă acest lucru pentru încă aproape trei decenii, fie că vorbim de perioada de formare sau de perioada profesionistă.

Debutul la seniori și banderola de căpitan

Ca multe alte evenimente majore și date importante din istoria Romei, 28 martie 1993 este gravată pentru totdeauna în cultul orașului. Atunci, într-o partidă împotriva Bresciei, antrenorul Vujadin Buskov l-a aruncat în luptă pe tânărul Francesco Totti, un jucător de doar 16 ani, slăbuț ca fizic și cu un tricou larg pe el.

„Când antrenorul mi-a zis să mă duc la încălzire, am crezut că vorbește cu Roberto Muzzi, care stătea lângă mine. Totuși, era vorba despre mine, nu-mi venea să cred. M-am încălzit pentru vreo zece secunde, am atins mingea de câteva ori, a fost ceva incredibil”.

De atunci, el nu a mai dat înapoi niciodată. A devenit în anii următori o piesă de rezistență în angrenajul echipei. Mai mult decât atât, el a primit pentru prima oară banderola de căpitan la doar 21 de ani, de la Aldair, brazilian care a apărat culorile Romei pentru 13 ani. Alături de tricoul cu numărul 10, Totti devenea deja un om de viitor pentru echipă. O adevărată responsabilitate ce a fost pusă pe umerii acestuia, văzut drept vioara întâi și jucătorul în jurul căreia se poate forma o echipă.

„Mi-amintesc când Francesco a venit să se antreneze cu prima echipă, în timp ce încă era un jucător de la Primavera. Eram obșinuiți să vedem juniori de calitate, dar el avea ceva în plus. Nu îi era frică de jucătorii mai în vârstă. Era lovit, se ridica și continua cu aceeași încredere. Ba chiar le dădea mingea printre picioare când o prindea. Puteai să zici de la o vârstă fragedă că avea clasă și personalitate” a declarat Ruggiero Rizzitelli, fost coechipier al acestuia.

Un Scudetto la Roma cât zece la oricare altă echipă

 Vitrina de trofee a Romei nu este cea mai bogată nici pe departe. Aceasta nu se poate compara cu giganții AC Milan, Internazionale Milano sau Juventus Torino. Totuși, AS Roma a fost mereu o echipă importantă în fotbalul italian.

În vitrina echipei romane nu se află decât trei trofee de campioni naționali: unul obținut în sezonul 1941-1942, unul obținut în sezonul 1982-1983 și unul obținut la începutul anilor 2000. Francesco Totti are în palmares un singur titlu de campion, iar acela este cu Roma, în sezonul 2000-2001. Un titlu la Roma, cât alte zece la oricare echipă la are ar fi jucat. O însemnătate aparte pentru orice roman care visează să joace la echipa de seniori.

Cu Fabio Capello la timonă, strategia de transferuri a fost făcută cu cap, iar lotul echipei a fost perfect gestionat de către antrenorul italian. Batistuta a fost adus în capitală după ce, timp de nouă ani, a băgat spaima în fundașii adverși, purtând tricoul Fiorentinei. Pe lângă acesta, Francesco Totti și Vincenzo Montella au fost decisivi în sezonul respectiv. Cei trei au marcat împreună 46 de goluri în Serie A, peste jumătate.

Oamenii au intrat pe teren pentru a sărbători victoria chiar îninte de fluierul final, în partida contra celor de la Parma. Un titlu pe care îl așteptau de aproximativ 18 ani. Lucrurile ar fi putut să degenereze, cum fiecare suporter dorea câte un suvenir de la jucătorii de pe teren. Intervenția forțelor de ordine a făcut ca lucrurile să se mai liniștească, dar nimic nu mai conta. Roma era campioana Italiei pentru a treia oară în istorie. A urmat sărbătoarea.

„Să câștigi titlul cu Roma era de nedescris, era visul nostru de când eram copii” au fost cuvintele lui Vito Scala, preparator fizic în acel moment la echipă.

Squadra Azzura – de la agonie la extaz și invers

Prima convocare la naționala de seniori a venit pe 10 octombrie 1998. Acesta nu a fost selectat în lotul pentru Cupa Mondială din 1998, în ciuda unui sezon bun, dar și-a făcut debutul în preliminariile pentru Euro 2000. Prezent la toate categoriile de vârstă la juniori, de la under-16 la under-21, pentru Francesco Totti a venit și apelul la seniori.

Anul 2000 a fost fantastic pentru Totti. Stagiunea respectivă a fost printre cele mai bune disputate de către acesta. El a fost prezent în lotul Italiei la Campionatul European din 2000, unde doar o secundă de neatenție a făcut ca acesta să nu devină campion european.

În finala disputată contra Franței, Wiltord a egalat la ultima fază, în minutul 90+3, ca mai apoi, David Trezeguet să înscrie golul de aur și să trimită trofeul european la Paris. Lacrimi și tristețe pentru o întreagă națiune.

Individual vorbind, în acest sezon, doar Luis Figo a fost peste Francesco Totti. Portughezul a fost numit câștigătorul Balonului de Aur pentru anul 2000. Ulterior, acesta a declarat că jucătorul Romei merita să primească prestigioasa distincție pentru tot ceea ce a făcut în acel an la Roma, dar și la națională.

„Iartă-mă că ți-am „furat” Balonul de Aur în 2000. Tu ești cel care l-ai fi meritat, fără dar și poate”.

Cum sportul, în general, îți dă ocazia răzbunării, aceasta a venit șase ani mai târziu. Italia, cutremurată de scandalul Calciopoli, în urma căruia Juventus a fost retrogradată și lăsată fără două titluri, se îndrepta către Cupa Mondială din 2006 din Germania. Fără să fie favoriții turneului, aceștia, sub îndrumarea lui Marcello Lippi, s-au încununat campionii supremi ai lumii.

Francesco Totti a fost piesă de bază pentru squadra azzura, cu un gol decisiv marcat în minutul 90+5 în fața Australiei, în faza șaisprezecimilor, precum și cu alte două assist-uri oferite pe durata turneului.

„Împăratul” Romei a bifat 58 de prezențe în tricoul naționalei, timp în care și-a trecut în cont nouă reușite și alte 24 de pase decisive. A participat cu echipa la Campionatul European din 2000 și 2004, precum și la turneele finale mondiale din 2002 și 2006.

„Cel mai important lucru în viață este casa”

Totti a fost un jucător de clasă mondială care a acoperit mai multe posturi de-a lungul timpului. În cei 25 de ani petrecuți la Roma, au existat momente în care acesta a primit oferte pe care le-a refuzat ulterior. Nicio ofertă nu l-a făcut să se gândească la plecarea din capitala Italiei, cu excepția celei primite de la Real Madrid. A existat un moment în care Francesco Totti a fost aproape să semneze cu echipa din capitala Spaniei și să-și părăsească „casa”.

„A fost un moment în care m-am gândit să plec de la Roma la Madrid. Când cea mai puternică și titrată echipă din lume îți bate la ușă, începi să te gândești cum ar fi viața în altă parte. Ei mi-au oferit aproape tot, în afară de banderola de căpitan. Raul era acolo, era simbolul echipei. Îmi ofereau un contract de 25 de milioane. Am vorbit cu președintele Romei, eram hotărât să plec, dar, într-un final, după o discuție cu familia, mi-am amintit ce înseamnă viața. Mama mea m-a învățat că cel mai important lucru în această viață este casa ta”.

Mama lui Francesco Totti a avut o influență foarte mare asupra acestuia. Ea a făcut sacrificii enorme pentru ca fiul ei să ajungă fotbalist profesionist, asta în timp ce i-a oferit o educație pe măsură, cu lecții și principii pe care Totti le-a respectat întotdeauna.

„Mama mă ducea la antrenamente. Mă aștepta în afara terenului. Stătea acolo două, trei, patru ore, câteodată chiar și în ploaie sau frig, nu conta. A fost dificil pentru ea, dar a făcut totul ca eu să-mi îndeplinesc visul”.

Dacă nu a fost să fie Real Madrid, nu a existat vreo altă echipă pentru Totti, cu excepția Romei. El a rămas fidel culorilor și principiilor echipei și chiar a renunțat la echipa națională pentru a se focusa la echipa de club. Au existat selecționeri care au încercat să-l convingă să se întoarcă la națională, dar nu au reușit.

Daje Roma   

Francesco Totti a continuat să facă ce știe mai bine și anume să joace fotbal la cel mai înalt nivel, indiferent de vârsta pe care a avut-o. El a luptat alături de Roma, atât pe plan intern, cât și pe plan european, dar nu a reușit să mai repete triumful din sezonul 2000-20001. Singurele reușite ale acestuia, pe lângă titlul național cu „iubita” lui și titlul mondial cu patria, au fost două Cupe ale Italiei câștigate consecutiv (2006 și 2007) și două Supercupe ale Italiei (2001 și 2007). Totti a marcat și a fost decisiv în aceste meciuri, trecându-și în palmares alte patru trofee cu echipa.

De asemenea, după 2008, Francesco Totti a avut performanțe individuale impresionate, reușind să marcheze aproape sezon de sezon peste 15 goluri și să ofere pase decisive colegilor săi. El și-a asumat rolul de lider al echipei, atât pe teren, cât și în afara acestuia, indiferent de cine a fost antrenor principal sau de perioada prin care echipa a trecut. A avut și neînțelegeri, dar dragostea pentru Roma a fost pusă pe primul plan.

În ciuda vârstei înaintate, cifrele acestuia au fost printre cele mai bune în campionat, chiar dacă acesta avea peste 35 de ani. A continuat să îmbrace tricoul Romei până la 40 de ani și a fost decisiv în ultimul său sezon. În stagiunea 2016/2017, el a înregistrat trei goluri și opt pase decisive în 28 de apariții în toate competițiile.

„Pentru 39 de ani, Roma a fost casa mea. Pentru 25 de ani ca fotbalist, Roma a fost casa mea. Indiferent dacă am câștigat campionatul sau am jucat în UEFA Champions League, sper că am reprezentat și am ridicat culorile Romei cât de sus am putut. Sper că v-am făcut mândri. Oamenii m-au întrebat de ce mi-am petrecut toată viața în Roma. Roma este familia mea, Roma sunt prietenii mei, oamenii pe care îi iubesc. Roma înseamnă marea, înseamnă munții, monumentele și romanii. Roma înseamnă galben și roșu. Pentru mine, Roma este lumea. Clubul, orașul, toată viața mea”.

Totti, ultimul împărat al Romei

Francesco Totti înseamnă Roma. Prin tot ce a făcut, prin fiecare picătură pe care a transpirat-o pentru club. Pentru fiecare gol, fiecare assist, fiecare trofeu, colectiv sau individual. Pentru fiecare declarație. Pentru fiecare tricou purtat, fie la 16 ani, fie la 40. Francesco Totti e un monument al Romei, alături de Traian, alături de „Stadio Olimpico”, alături de Colosseum. Francesco Totti înseamnă Roma, Roma înseamnă Francesco Totti.

787 de meciuri oficiale, 307 goluri, 201 pase decisive. Astea sunt cifrele lui Francesco Totti la Roma, la care se adaugă și „câteva” recorduri doborâte.

„Mi-am înșelat toate prietenele, dar pe Roma n-am înșelat-o niciodată și n-o voi face”. Și s-a ținut de cuvânt.

Nepotul lui Ilie Balaci, cinci săptămâni în comă. Lorena Balaci, rugăciune către Dumnezeu: “Doamne, nu...

Dieta secretă a lui Ion Iliescu. Care este mâncarea preferată a fostului președinte al României...

Francesco Totti,  ultimul împărat al Romei.