Ana Maria Popescu, marea campioană la scrimă, a oferit un interviu de colecție pentru playsport.ro. Ea a povestit cum și-a petrecut copilăria în cartierul bucureștean Rahova, dar și despre începuturile sale în sport.
Printre multe altele, Ana Maria Popescu a povestit cum a fost amendată de controlorii de pe mijloacele de transport în comun din Capitală, atunci când mergea spre antrenamentele pe care le desfășura la Clubul Sportiv al Armatei Steaua.
Ea a mărturisit că a fost atât de jenată de acest episod încât a început să plângă pe loc. Asta în vreme ce părinții ei s-au amuzat copios pe seama acestui episod în momentul în care fiica lor le-a povestit prin ce a trecut.
Aveam două variante. Mergeam împreună cu Dana, prietena și colega mea de la scrimă, de la școală. Se mai întâmpla să ne expire abonamentul sau să cheltuim banii aiurea. Țin minte că o singură dată s-a întâmplat, când am mers cu tramvaiul 32 până la ‘trafic greu’. După trebuia să luăm tramvaiul 8. Doar că am zis că pentru două stații nu ne mai luăm bilet și ne-au prins controlorii, doi lei sau două zeci de lei era amenda. Am plâns de rușine, nu neapărat de amendă, de rușine că nu știam cum să le spun alor mei că am comis-o practic. Bineînțeles că ai mei s-au amuzat teribil de suferința mea. Dar în rest nu am avut probleme.
Astea erau variantele. Ori cu 139 și după cu tramvaiul 8, ori cu 32 și apoi cu tramvaiul 8. A fost amuzant că după ani de zile, după ce m-am întors de la Craiova, trebuia să mergem la Sala Palatului și eu nu mai mersesem de ani de zile cu autobuzul. Și am zis ‘vreau să merg și eu’, că nu mai mersesem de atâta timp. Iar mama mă ghida așa de zici că eram de pe altă planetă și nu m-aș fi descurcat să urc și să cobor dintr-un tramvai s-au autobuz”, a spus Ana Maria Popescu într-o ediție eveniment a PlaySport Live.
Cu aceeași ocazie, Ana Maria Popescu a povestit și cum primii săi pași în sport au fost făcuți, tot în cartierul Rahova, dar la tenis. Ea a rememorat cum s-a antrenat timp de un an pe terenul de zgură al Clubului Sportiv Școlar numărul 3 „fără a avea vreun obiectiv” anume.
De când am renunțat la tenis nu am mai călcat pe aceste terenuri. Nu am mai venit aici niciodată. Mă trec o groază de emoții, gândindu-mă cum am venit un an de zile la teren fără să am vreo țintă. Fără să am vreun obiectiv. Nu am înțeles ce înseamnă asta.
Toată lumea îmi spunea că a fi stângaci reprezintă un avantaj. Doar că eu mă lovisem deja de asta la școală, unde nu am avut voie să scriu cu mâna stângă, a trebuit să învăț să scriu cu mâna dreaptă. Ajunsă aici, la fel. Faptul că eram stângace mă trimitea mereu la coada șirului. Așteptam mereu până să lucrez cu antrenorul, drept pentru care mă plictiseam”, a mai spus marea campioană.