Lui Tamaș i s-a cam umplut paharul

La 38 de ani, Gabi Tamaș le-a făcut pe toate. Și tot el le-a dus. Și pe alea bune și pe cele rele. De fiecare dată, fundașul și-a asumat și nopțile mai grele și evoluțiile slabe. Ajuns cu FC Voluntari în Play-Off, veteranul ilfovenilor și-a tradus rolul de sindicalist și, într-un interviu pentru ProSport.ro și-a anunțat despărțirea de echipa antrenată de Liviu Ciobotariu. 

Pe Tamaș l-a dezamăgit conducerea. „Promisiuni neonorate!”. Salarii neachitate. Restanțe. Realitatea din viața unei revelații. 

„Am avut câteva discuții cu ei dar, sincer să vă spun, eu mă gândesc să plec de la echipă. I-am ajutat cât am putut, sper că își dau seama, dar pentru mine cuvântul e cuvânt și am văzut că nu există cuvânt la această echipă. Îi ajut la fiecare meci, dau totul, îmi rup picioarele dacă vor, că n-am treabă. Dacă îmi rup picioarele mă las de fotbal”.

Și pe gazonul cu valuri al stadionului din Voluntari se frâng tendoane. A pățit-o Cestor, a suferit-o Budescu. 

Lui Tamaș nu-i pasă. Are meniscul franjuri. Dacă-l mai are! În 2020, când juca pentru Universtatea Cluj, a revenit pe gazon la o săptămână după ce s-a operat la genunchi. Fără menisc, cu infiltrații, os pe os, Tamaș nu a lăsat steagul jos și, mult timp, a fost, poate, cel mai bun fundaș din liga secundă, iar mai apoi chiar și din Liga 1. 

Ea e soția superbă a lui Gabi Tamaș. Cum arată Ioana, partenera de viață a…

Nu degeaba se spune că e una dintre cele mai superbe soții de fotbalist. Ioana…

„Ăsta-s eu. Eu când pun osul la bătaie îl pun până la capăt, dar cuvântul meu este cuvântul meu. Nu mă răzgândesc. Mie îmi trebuie liniște la vârsta mea, nu îmi trebuie stres și nervi. Eu nu joc fotbal să intru în spital. Dacă vrei să îți dau totul… Eu ți l-am dat, dă-mi și tu promisiunea. Ce s-a promis de ce nu îmi dai? Nu mi se pare normal și nu este singurul club din România unde am văzut așa. Dacă nici performanța nu se plătește, atunci hai să plătim eșecul”. Sincer, Tamaș nu mi-a dat, vreodată, senzația omului stresat. 

La Voluntari, primarul Pandele plătește în natură. Cu funcții. Lui Tamaș i s-a oferit costumul de președinte, însă nu i s-a mai achitat salariul. Fascinant, fotbalul românesc clocește în propria anormalitate. Fundaș, căpitan, președinte… fotbalist neplătit. Pentru că, așa cum s-a întâmplat și în societate, chiar și în fotbalul românesc am amestecat capitalismul cu socialismul. Din ambele lumi am luat ce era mai rău. 

Ce i-a umplut paharul lui Tamaș?

Însă Tamaș nu a spus tot în gușa microfonului colegilor de la ProSport. Undeva între molarii rațiunii sale mestecă, de ceva timp, o altă nedreptate care-l apasă, l-a măcinat și crede că i s-a făcut. 

După meciul cu FCSB, partidă pe care FC Voluntari a pierdut-o fără rază de speranță, sec precum un șpriț de vară, 4-0, Tamaș a fost acuzat, în presă, că nu s-a omorât cu firea. Cu „f” mic. E adevărat că evoluția fostului dinamovist nu a fost – și, la un asemenea scor-, nici nu avea cum să fie, poate nici măcar decentă. Calamitatea tabelei traduce impasul, însă apărătorul nu s-a împăcat cu unele articole care-l transformau într-o fantoșă. 

A mers la club și a cerut un drept la replică, o reacție, ciotul unui comunicat drept sprijin în fața unei nedreptăți care crede el că i s-a făcut. Altfel… „altfel se poate înțelege că și voi credeți că nu mi-aș fi apărat corect șansele”. Așa a transmis și a cerut Tamaș. Și să revenim la ghilimelele de mai sus. „Ăsta-s eu. Eu când pun osul la bătaie îl pun până la capăt”. Tocmai de acest detaliu a fost acuzat Tamaș. Că nu a pus osul. 

Însă reacția clubului nu a venit, iar Tamaș a ramas, precum în cauza comună a restanțelor salariale, mâhnit. De data asta, sarcina este la singular. 

În trecut, în multe decizii, gesturi, acțiuni, Tamaș nu a cântărit cât ar fi trebuit. Nu a fost rațional. A acționat la cald și și-a asumat la treaz. Acum, aluzia ziariștilor pare că-i atârnă greu. La fel și lipsa de reacție a clubului care-l plătește. Sau ar trebui să o facă. Tamaș a ajuns la 38 de ani și a trecut, cu sens sau fără scame, prin cele mai puternice campionate, a jucat la echipa națională pe vremea în care selecționata se mai și califica, a câștigat trofee, le-a făcut pe toate cele neînțelese, unele s-au lăsat cu oprobriu, altele cu dosare penale. Scrise, relatate, nescrise, adevărate, înflorite. De fiecare dată nu și-a căutat explicații, nu a cerut iertare. Acum, însă, a ajuns la vârsta unui drept la replică. Nepublicat până acum! 

Povestea unui titlu

De ce am ales acest titlu? Vine dintr-o întâmplare. În urma cu ani, i-am solicitat lui Tamaș un interviu. Ciclotimic la astfel de inițiative, fotbalistul, pe atunci liber de contract între două rezilieri din cauze extrasportive, m-a invitat la Poiana Brașov. Supărat pe presă mi-a spus că a deschis televizorul și a văzut că Andrei Duban l-a pomenit la televizor, într-o emisiune. „A ajuns Duban să vorbească despre mine, de unde mă cunoaște?”. I-am răspuns că din ziare. Și el a replicat: „Da! Că așa sunteți voi, de fiecare dată bagați titluri de-astea… Tamaș face, Tamaș drege, Tamaș și iar Tamaș, vă preocupă ce face Tamaș, nu ce joacă Tamaș!”. 

Doar AȘA nu vei fi dat afara de la locul de muncă! Asta te scapă...

Anunț oficial de la PPC România. Cât vor plăti clienții acum pentru energia electrică

La finalul discuției, care a durat mai mult de un ceas, l-am rugat să își dea singur titlul interviului, și-i promit că o să-l public, în posibilitatea caracterelor. Vorbeam de o pagină de ziar. După alte câteva minute, fotbalistul a răbufnit. „Am titlul!”. Curios l-am rugat să-l spună. „La un pahar de vorbă cu Gabi Tamaș”. Azi, pare că paharul s-a umplut!