Bărbații au tendința de a privi cu suprficialitate către partenerele lor de viață atunci când vine vorba despre sport. Cunoaștem cu toții acea atitudine superioară pe care o afișăm atunci când o reprezentantă a sexului frumos încearcă să se insinueze într-un dialog pe teme, ce le-am moștenit ca fiind specifice urmașilor lui Adam.
N-am să mă transform astăzi, într-o zi atât de însemnată, într-un patetic apărător al femeilor. Nu au nevoie, o pot face singure în orice situație. În schimb, parcă simt o dorință de a le aminti puținilor oameni, care vor citi aceste rânduri, cât de importante au fost femeile în istoria sportului românesc.

Cu mici excepții, marile momente ale fenomenului sportiv în România sunt legate de numele unor femei, femei care s-au transformat în legende. Nu doar ale noastre, ci ale întregii lumi.
Lia Manoliu, Iolanda Balaș, Nadia Comăneci, Elisabeta Lipă, Laura Badea, Gabriela Szabo, Andreea Răducanu, Cristina Neagu, Simona Halep. Sunt doar câteva dintre numele pe care orice român ar trebui să le știe. Scuza trecerii timpului nu exită. E doar pentru ignoranți. Aceste doamne au schițat, de-a lungul vremurilor, portretul perfect al româncei. O femeie muncitoare, talentată, frumoasă, aprigă, capricioasă, tăcută și mai ales o femeie care știe să învingă.
O dovadă mai mare că sportul românesc își trage seva și performanțele din munca unor asemenea femei ar trebui să ne facă să înțelegem, odată pentru totdeauna, că, cel puțin în România, femeile și sportul au legături ce nu pot fi rupte niciodată.
Într-o zi în care femeile ar trebuie sărbătorite cu fast pe întreaga planetă, tot ce ne rămâne nouă, bărbaților, de făcut este să ne înclinăm și să recunoaștem că fără ele ar fi fost imposibil. Chiar și în sport!