Mihai Popescu, fundaşul celor de la FCSB, a rememorat momentul accidentării la genunchi din meciul România – Austria, din preliminariile pentru Campionatul Mondial din 2026.
Pe 12 octombrie 2025, Mihai Popescu a părăsit accidentat gazonul de pe Arena Naţională, din cauza unei accidentări la genunchi.
Investigaţiile suplimentare au dovedit că apărătorul FCSB a suferit o ruptură de ligament încrucişat anterior, însă a revenit pe gazon în urmă cu câteva săptămâni, mult mai repede decât data preconizată iniţial.
”(n.r.- despre accidentare) Din ce îmi aduc aminte, atunci încercam să nu intru în panică cu accidentarea, încercam să fiu pozitiv. Ziceam că nu e atât de grav. Spre bucuria tuturor, înlocuitorul meu a marcat şi a adus victoria în acel moment. M-am bucurat la sfârşitul meciului şi a doua zi am aflat verdictul. A fost o întristare, o parte din mine a rămas pozitivă şi lucrul ăsta a fost binevenit.
Am fost motivat de tot ce s-a scris, că nu o să mai joc sezonul acesta. Perioada recuperării era destul de mare din primul minut când am aflat accidentarea şi cred că, în subconştientul meu, am lucrat şi cu aceste lucruri, iar asta m-a făcut să fiu pozitiv şi motivat. Datorită acestor lucruri sunt înapoi după 5 luni”, a spus Mihai Popescu.
Cât despre viitorul său, Mihai Popescu a explicat că există şanse să îşi prelungească contractul scadent în vară, aşa cum anunţase la începutul acestui an şi Mihai Stoica, preşedintele CA al clubului.
”(n.r.- că Gigi Becali a anunţat că nu-i mai prelungeşte contractul) Lumea a înţeles greşit ce a zis nea Gigi. Contractul oricum se termina dacă eram accidentat sau apt. Lumea a înţeles că, gata, m-am accidentat şi nu mai prelungesc contractul. Cred că aceleaşi vorbe erau din partea lui nea Gigi şi dacă eram apt. Evoluţiile nu erau bune în momentul respectiv şi aceste lucruri l-au făcut pe dânsul să ajungă la această concluzie. Am luat-o pozitiv şi nu m-am gândit la acest lucru.
Ăsta e cel mai greu lucru la un fotbalist, trecând printr-o accidentare destul de gravă, învăţând din nou să meargă, nu mai spunem de alergat, de dat în minge şi altele care în momentul respectiv sunt departe rău de tot. Trec tot felul de gânduri, chiar şi acum mi se face pielea de găină fiind în cârje, punând piciorul 20%, călcând în el. Faptul că îi vedeam pe băieţi că erau normali şi eu nu puteam să fac nimic.
Şi acasă aveam o frustrare, nu mă puteam juca cu cel mic, pe soţie nu puteam să o ajut, şi aici şi acasă au fost nişte gânduri mai puţin plăcute. Dar aici l-am avut pe Ovi tot timpul lângă mine şi m-a împins de la spate. Acasă, soţia şi băiatul au avut rolul lui Ovi şi împreună am reuşit să ajung să joc din nou”, a adăugat Popescu.