Alt mod de a pierde, pentru a câștiga ceva. Cândva

Sub forfota fără miez, augmentată artificial, a transferurilor din Liga 1 menite parcă doar să sperie orgoliile patronilor, se mai întâmplă fotbal. Niște băieți cu talentul ghemuit pe cumpăna majoratului sunt în plin EURO Under 19, prin Slovacia. 

Împreună cu antrenorul lor, Adrian Văsâi, unul din cei mai interesanți tehnicieni de la poarta minelor. Adică fixat cu atelierul său nevăzut să cearnă mereu copiii cu potențial din țară, să facă echipe naționale de juniori cu care face treabă bună. Muncă de fum, pentru că fiecare generație trece mai departe, el o ia de la capăt. La ani lumină de milioanele de euro. 

Jos pălăria! Fără mineri și fără cei de la poarta minelor, am rămâne la ani lumină și față de fotbal! Dacă nu suntem, încă, e meritul lor.

Mai aproape de rețeta fericirii?

Cu un lot în care sunt 8 jucători de la Hagi și alți 8 din Liga 2, România U19 a pierdut 1-2 cu Italia și 1-2 cu Franța, până acum. Am fost dominați de fiecare dată, au avut posesie mare și ocazii multe adversarii. Dar fără să fim atât de proști ca să facem din înfrângeri sărbătoare, trebuie să fim realiști și să înțelegem un alt mod de a pierde.

Slovacia, gazda, a deschis Europeanul. 0-5 cu Franța. Apoi, 0-1 cu Italia. Cum-necum noi am reușit să marcăm în ambele partide. Ba, cu francezii, împotriva fotbalului, ce-i drept, am fi putut chiar să egalăm pe final. Dar oare nu așa ne-am obținut noi marile performanțe, cumva împotriva fotbalului?

România U 19, meci de senzație cu San Marino. Naționala, șanse mari de calificare

Nu așa Hagi și generația lui au învins Argentina la Mondialul american? Puștii U19 ai lui Văsâi cam asta fac, împotriva produselor de aceeași vârstă din Serie A și Ligue 1. Nu asta e oare rețeta?

Să băgăm “capul la cutie”, cum se spune, să fim aproape perfecți din punct de vedere tactic, să speculăm și să profităm de orice sfert de minut în terenul advers, cucerind jumătăți de ocazii în care să ne picurăm talentul și, astfel, să avem dreptul la a visa? Muncind. Muncind pentru fiecare metru de teren. Recuperând. Căzând. Suferind. Nu așa?

O “tărie” românească

Pentru tricolorii U19 nimic nu e pierdut. Nici în plan larg, al începutului de carieră în fotbalul mare. Nici acum, la acest European care cuprinde biletele pentru Mondialul U20 din Indonezia, ediția 2023. În ultimul meci din grupă, sâmbătă, avem nevoie să nu pierdem cu Slovacia. Apoi, vom disputa un baraj cu locul 3 din grupa cealaltă, cel mai probabil cu Israel, Austria ori Serbia, căci Anglia pare iar “din alt film”.

Nimic nu e pierdut pentru ei, căci și-au câștigat această șansă. Cu modul lor de a pierde. Ne permitem remiză cu Slovacia tocmai pentru că nu am fost naivi și stupizi să ne luăm la trântă cu Franța din minutul 1 și să iasă vreun 0-7. Să nu uităm că la pauză raportul ocaziilor de gol era 0-19! Am fost așa cum a trebuit să fim, asumându-ne clar cât suntem. La momentul acesta. Iar cu Italia, ne-am apărat tocmai ca italienii, multă vreme, iar când faci asta vine și norocul. Când muncești și îl provoci. Chiar i-am egalat pe italieni, dar nu am rezistat mai mult.

Ce am oferit noi până acum la acest EURO nu e fotbalul-șampanie propovăduit de patronul Craiovei, ci o “tărie”, un “50 de grame”, rețetă tradițională. Până acum, nu și-a făcut efectul pe tabelă, spre rezultatul final. Dar a amețit lucrurile cât să avem nevoie doar de egal cu Slovacia. Și da, în baraj, va fi nevoie să câștigăm, nu poți merge totuși la un Mondial, indiferent de categoria de vârstă, doar prin chin și sacrificiu. Sau poți? Atletico Madrid e pe recepție?

O fărâmă de lecție spre tineret

Acest alt mod de a pierde ne propune nu doar o întoarcere utilă la traiectoria altor performanțe tricolore, din timpuri mai vechi. Ci și o provocare pentru prezent și viitor, cu gânduri concrete măcar spre România U21. 

Tineretul, care va fi la EURO de anul viitor din postura de gazdă, acolo unde deja s-au calificat absolut toate marile forțe fotbalistice continentale, va intra fără să vrea în acest scenariu. Are de învățat de aici, de la băieții antrenorului de la poarta minei? Are! Și Florin Bratu are, ca să evite ceea ce sper să fi fost doar o gafă de comunicare înaintea amicalelor cu Spania și Olanda (“sper să nu ne bată grav”).

Uneori, firește că nu tot timpul!, e de preferat să ai alt mod de a pierde. Unul care să conțină, cât de mică, posibilitatea de a câștiga ceva. Dincolo de calculele unei grupe anume, pentru un stil de a aborda duelurile cu Franța, Italia și celelalte de sus. Încredere, mentalitate, curaj. Lucrurile alea mari de care ne tot plângem când se fac mari puștii.

Adevărul despre Crin Antonescu! Unde a fost în ultimii ani

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a...