Bula unor fotbaliști de azi. Poc!

Gabriel Berceanu / 31.08.2021, 12:04
Bula unor fotbaliști de azi. Poc!

Poate mai mult ca oricând, lumea fotbalului trăiește în același timp episoade cutremurătoare cu jucători și foști jucători implicați în cazuri de violență cu diferite forme. Ryan Giggs, reper la Manchester United și selecționer al Țării Galilor. Benjamin Mendy, campion mondial cu Franța și transferat de Man City pentru 52 de milioane de lire sterline. Sigurdsson de la Everton și liderul Islandei. Alți internaționali islandezi acum, scrie presa nordică.

Și lista nu e închisă

Au fost mereu cazuri în fotbal, dar parcă nu atâtea în același timp. Jucătorii fotbalului din epoca noastră trăiesc într-o “bulă”, acesta e un adevăr. Și nu e vorba de “COVID bubble” impusă de UEFA în pandemie pentru protecție. Ci este bula celui mai iubit sport de pe planetă, cu cei mai mulți bani în ea, până la dezumanizare.

Jucătorii de mare performanță trăiesc aproape în totalitate, pentru aproximativ 20 de ani ai carierei lor, în această bulă. Mănâncă împreună fără să cumpere mâncare, dorm împreună fără costuri de cazare, se maturizează într-un sistem centralizat care le ordonează secundele zilelor. Se antrenează, joacă, înving, primesc. Nu există decât o vagă racordare la ce se întâmplă în cotidianul uman. Amintirea lumii din afara bulei e tot mai îndepărtată. Ies câteva ore pe zi, și nu în fiecare zi!, spre viața “din afară”. Au vacanțe foarte scurte și rare.

În cazul unora, alienarea merge până la convingerea fotbalistului că, tot respectând regulile specifice bulei, va fi posibil să creeze el însuși reguli, în interior. Și să le aplice oriunde. De ce oriunde? Pentru că, la fel ca în desenele animate, se schimbă și percepția asupra bulei: unii cred că peretele este dintr-un material ce le permite să iasă oricând spre lume, să facă orice acolo, iar când se întorc, peretele să se facă zid și să șteargă urmările.

Acești “unii” sunt extrem de puțini comparativ cu jucătorii raționali din bula pe care noi, cei din afară o iubim. Și acesta e un adevăr. Poate mai mult de 90% sunt sportivi admirabili și oameni extraordinari. Credeți-mă pe cuvânt!

Din păcate, nu se învață în bulă faptul că trăim într-o vârstă a lumii în care nimeni nu mai acceptă violența, de orice fel și din partea nimănui.

Faptul că fotbalul a început din oameni și se întoarce la oameni, prin bulă doar trece.

Faptul că orice greșești în lume, în orele acelea puține de viață aprent normală, sparge și bula. Poc!

Excesele lui George Best, Gascoigne sau Maradona au venit dintr-o inadaptare a unor jucători excepționali la propria condiție de-a fi excepționali. O inadaptare la condiția gloriei supra-umane și a efectelor sale.

Acum, cei care comit excesele sunt fotbaliști cunoscuți și valoroși, dar departe de a fi excepționali. Iar acum nu mai avem excese îndreptate mai ales asupra propriei persoane și uneori asupra altora, ci proporție covârșitoare asupra celorlalți. Nu mai sunt excese. E cu totul și cu totul altceva.

Nu bula produce grozăviile lor, să fim înțeleși. Nu știu ce și nu mă pot pronunța.

Dar cei care ocupă deschiderile de site-uri cu violența lor au eșuat în rolul de oameni, înainte de orice alte roluri din bulă. Și lumea oamenilor îi sancționează acum. Pentru că fotbalul de aici a plecat și aici se va întoarce mereu. La oameni. Oricâte lucruri s-ar întâmpla pe gazon, istoria o scriu și o păstrează tribunele.