În Cupa României, dinamoviștii pândesc revanșa și încep cu prima linie, rivalii aruncă în luptă varianta secundă. În Liga 1, acolo unde este „pohta” lui „nea Gigi”, FCSB s-a impus, săptămâna trecută, tot în „Groapă”, la limită, 1-0. A fost cel mai clar succes la limită. Liderul și-a dictat superioritatea și a controlat derby-ul. Am zis derby? Oare mai e? Pe vremuri, galeriile aveau o „vorbă”: „Ale, aleo, să moară Dinamo!”. Așa scandau steliștii. „Oli, ola, să moară CCA!”, venea replica dinamovistă. Și invers. Peste ani, Steaua a devenit FCSB. Sau FCSB nu e Steaua. Dinamo nu a murit, însă e în moarte clinică. Fanii o mai țin în viață. O echipă pe loc de play-out din dragoste pentru care, în vremea stadioanelor ferecate, suporterii fac sold-out. Dinamo joacă derby-ul în „Ștefan cel Mare” și vinde toate biletele puse în vânzare pe Arena Națională. Trist și dulce paradox.
Sorescu, Anton, Steliano, Nemec, Fabbrini și Gueye în „primul 11”. Și, totuși, Dinamo începe în inferioritate numerică. Din lot lipsesc fanii. Sunt pe tricou. Doar Dinamo București. Însă nu pe tricou e locul lor. Într-un fotbal normal și într-o viață fără măști, suporterii stau în tribună, în peluză, fac coregrafii, răgușesc, flutură, înjură, blesteamă. „Ale, aleo… Oli, ola”…
Dinamo începe cum a pornit FCSB în meciul de săptămâna trecută, în jumătatea adversă. Centrările, din stânga și din dreapta, sunt absurde, primele zece minute trec chioare și surde. În lojă, lângă Mirel Rădoi, caută idei, Mutu. Adrian Mutu. Și tot Dinamo sparge letargia. Mai bine spus o crapă, Sorescu centrează din bandă, Nemec reia cu capul, Vlad nu are probleme. Imediat, Gueye pătrunde curajos în careu, fundașii de la FCSB au orgoliul lui Laurette și se lasă depășiți ușor, atacantul scoate pentru Nepomuceno, însă decarul dinamovist reia anemic. Și Nepomuceno mai are o șansă. Își face mingea cu o preluare-plasă în marginea careului, însă șutul e dezamăgitor, balonul aterizează în ceafa de bronz a Discobolului. FCSB răspunde cu cea mai mare ocazie a reprizei. Puștiul Adrian Niță trece ușor de Sorescu, scurge o minge în miezul careului și, dintr-o poziție ideală, din deșertul terenului de țintă advers, fără om la blocaj, Ștefan Oaidă se face de râs cu o reluare ca la oină. Prima repriză se termină cu scor alb, o jumătate de meci în care rivalele au rămas datoare. Fotbal pe caiet, cu plata la reluare.
La pauză, FCSB schimbă liniile. Intră artileria grea. Tănase, Coman, Olaru sunt introduşi, la un singur apel, pe teren. La Dinamo iese Gueye şi debutează Morsay. Şi tot Dinamo are iniţiativa. Anton lasă pentru Nemec, iar slovacul trage în blocajul lui Nedelcu, apoi Morsay, după o lansare ideală a lui Nemec, demonstrează de ce Chievo, formaţie din Serie B, l-a împrumutat în Liga 1. Incredibilă ratare, „câinii” trec, paralel cu linia porţii, pe lângă deschiderea scorului, după ce suedezul are latul pe alt fus orar. Şi e gol! Paul Anton execută la colţul scurt o lovitură liberă, iar Nemec trimite, cu fruntea, lîngă stâlp. Vlad e arc. Degeaba! Balonul e plasat la şubler. Petrea simte mijlocul şubrezit, schimbă din nou şi-l scoate pe curajosul Niţă. Intră Ovidiu Popescu, zis traforaj, spaima placajelor. FCSB e din filmul cu Clinceni, o fantoşă a meciului din campionat, astfel că secundele bat în contul „câinilor”. Vukusic ezită să tragă, centrează pentru Coman, însă acesta are gât de țestoasă. Se evidențiază și Eșanu la șutul din întoarcere al lui Oaidă. La ambele ocazii, Tănase este ideal și le așterne mingea pe platou ratangiilor din avanposturi. Dinamo rezistă, predă balonul în locație de gestiune și se bazează pe o defensivă fragilă. Salvează din nou Eșanu, reflex perfect la șutul bun al aceluiași Oaidă. De la margine clipește plăcuța. Patru minute de prelungiri. Tănase obține o lovitură liberă din tâmpla careului. Tot el execută. Mediocru. Dinamo scapă și din această cumpănă, câștigă, se califică, se razbună și o scoate din cursă pe marea rivală, chiar deținătoarea trofeului.