Am trăit în direct unul dintre acele momente pe care nu vrei să le întâlnești niciodată. L-am văzut pe Eriksen cum s-a prăbușit, am văzut – oh, Doamne, în direct! – cum medicii l-au resuscitat pe fotbalistul danez pe gazon, am văzut cum au adus defibrilatorul. Îngrozitor. Înfiorător. Teribil. Și nu, n-ar fi trebuit să văd, dar m-am uitat. Mi-am trimis copilul în camera cealaltă și m-am uitat.
Transmisiunea a continuat. Spectatorii au amuțit. Jucătorii finlandezi au plâns în pumni. Fotbaliștii danezi au făcut cordon uman în jurul colegului lor. Poate că mulți n-ați înțeles, în primă instanță, dar așa fac oamenii care sunt oameni în situații de acest gen. Lui Eriksen i s-a respectat dreptul la intimitate.
Drept la intimitate pe care în goana după audiență, televiziunea daneză nu i l-a respectat. Aș fi putut să spun că regizorul o fi fost uluit de neprevăzutul momentului, doar că ulterior, în timp ce se efectuau manevre de resuscitare, pe ecran rulau imagini cu momentul în care oficialii jocului și un fotbalist stăteau de vorbă cu partenera de viață a lui Eriksen. Deci varianta cu buimăceala a picat din start.
Tot în goana după audiență, nici PRO TV-ul nu a întrerupt brusc transmisiunea. Așa am putut vedea cu toții imaginile șocante – pentru mine așa au fost -, imagini care m-au afectat emoțional. Cele cu Eriksen scos pe targă, înconjurat de coechipieri, nu-mi spuneți că nu v-au trecut fiorii când le-ați privit, că nu vă cred.
În apărarea lor, cele două televiziuni pot invoca o subțire apărare cu dreptul la informare. Însă nu am văzut pe nicăieri vreun blur sau măcar vreo amărâtă de avertizare că sunt imagini care-l pot afecta emoțional pe telespectator. Am înțeles că sunt deja discuții, că s-au făcut valuri pe această temă. Pe bună dreptate. Pe rețelele de socializare se cere demisia regizorului de transmisie care a focusat pe Sabrina Kvist Jensen, iubita lui Eriksen, în stare de șoc.
O.K. Vor exista probabil sancțiuni. Vor exista amenzi. Penalizări. Vor trece toate și va rămâne, probabil, grila de audiență. Cu aceste ”minute de aur”. Dar cum rămâne cu partea cealaltă? În aia în care, pe lângă jurnaliști, ar trebui să fim și oameni?
P.S. Eriksen e stabilizat, e la spital. Grație reacției rapide a echipei medicale. Și grație acelui defibrilator care a fost adus pe gazon în câteva minute. Minutele care au făcut cu siguranță diferența dintre viață și moarte. Se aude și aici, în România? Ca noi, din păcate, am văzut și asta în direct.