Florin Răducioiu a dezvăluit salariul uriaș pe care l-a încasat datorită participării la Campionatul Mondial din 1994, găzduit de Statele Unite ale Americii.
Cu o echipă din care mai făceau parte legende precum Gică Hagi, Gică Popescu, Ionuț Lupescu, Dorinel Munteanu, Florin Prunea sau Bogdan Stelea, România a ajuns până în sferturile de finală, eliminând inclusiv Argentina. Este în continuare cea mai mare performanță din istoria naționalei noastre.
Imediat după turneul final, fostul mare atacant s-a despărțit de AC Milan și a mers în Spania. Mai exact, la Espanyol, care i-a oferit 950.000 de dolari pe sezon.
Acesta a fost cel mai mare salariu încasat de-a lungul carierei. În comparație, italienii – cu care cucerise trofeul Ligii Campionilor – îi ofereau „doar” 600.000 de dolari.
„Cel mai mare salariu pe care l-am avut a fost de 950.000 de dolari, la Espanyol… După Campionatul Mondial (n.r. cel din 1994), un turneu bun pentru mine, am sărit de la 600 și ceva de mii (n.r. salariul pe care-l avea la AC Milan), la aproape un milion, la Espanyol, pentru 3 ani”, a declarat Florin Răducioiu la Orange Sport.
În altă ordine de idei, „Marele Blond” a fost provocat să numească cel mai bun coechipier din întreaga carieră, iar răspunsul s-a dovedit a fi surprinzător. Gică Hagi a ocupat poziția secundă, după Franco Baresi, unul dintre marii fundași din istoria fotbalului.
Pe ultima treaptă a podiumului și-a făcut loc o altă figură legendară, Dejan Savicevic. Răducioiu a evoluat alături de ei în perioada petrecută la AC Milan.
„Cel mai mare fotbalist alături de care am jucat este Franco Baresi. Hagi ar fi pe locul doi, imediat după Baresi. N-am jucat cu Van Basten, că altfel era şi el pe listă. Îl pun pe Hagi înaintea lui Savicevic. Amândoi au fost fantastici.
Savicevic însă nu a reuşit ce a făcut Hagi la Campionatul Mondial, mă refer aici la golurile lui Hagi, execuţiile lui. Baresi este însă primul dintre toţi, pe el îl pun pe primul loc”, a spus Florin Răducioiu, mărturisind totodată că a simțit încă din copilărie o atracție față de limbile străine: „Eram cel mai bun la germană, aveam 10 pe linie. La germană şi la franceză eram cel mai bun, la limbile străine în general. Am şi carnetul, o să vi-l arăt dacă vreţi, să vedeţi că nu mint!”.