Pentru cei foarte tineri, până în 2008 a existat și Cupa Intertoto, între competițiile continentale pentru cluburi. UEFA a preluat-o în 1995, dar exista din 1961. A fost creată pentru că era nevoie de meciuri vara, mai exact evenimente pentru pariurile sportive. Pe bune, nu e glumă. Ulterior, s-a vrut o competiție a celor mici. Câștigătoarele continuau în Cupa UEFA. Doar că mai multe țări au început s-o boicoteze.
Calendar prea încărcat, meciuri fără miză și rost. Și a dispărut.
Conference League a fost creată cu un scop, dar a ieșit altul. S-a dorit, din rațiuni mai largi de globalizare și din motive mai restrânse, de politică a fotbalului, ca țările de nivelul României în fotbal să se bucure de ceva. Ce este acest ceva?
Conference League e o competiție în care primești bani buni dacă ajungi în grupe. De-aici încolo, îți poți permite, precum Gigi Becali, să te concentrezi pe altele. Dacă FCSB poate face asta, o fac mai mulți și numărul lor va crește. Firește, cluburile mari o fac și mai des. Nu mai spun de echipele nordice, în care campionatul intern e pe final, iar miza de-acolo umbrește clar competiția nr. 3 a UEFA.
Practic, săracii fotbalului european au primit șansa de a trage un loz la marginea pieței. În vreme ce Liga Campionilor, chiar și Europea League, sunt într-un veritabil cazinou cu mâncare și băutură la discreție. Când finala ediției trecute s-a jucat cu mai puțin de 20.000 de oameni în tribune la Tirana, ai produs un efect. În Albania. Dar nu ai construit o competiție.
După un sezon și jumătate de Conference League, senzația e amară. O inițiativă populistă (iar asta nu e totdeauna ceva rău) s-a transformat într-o perspectivă ușor cinică. Marțea și miercurea punem imnul Ligii Campionilor cu steluțele ei vrăjite, iar joia, în același timp cu Europea League, vârâm restul lumii. Ca la proiecțiile de film, pe vremuri, când săracii erau lăsați să intre la jumătatea spectacolului, pe furiș. Sau ca la un revelion al ospătarilor, dintr-un oraș care a trăit dintr-o singură fabrică.
Există mai multe direcții posibile. Fie Liga Campionilor redevine a campionilor, cum și Hagi propunea cândva, fie o lărgim cât să fie atinse și interesele UEFA, dar și fotbalul în principii și valori să reziste. Sau facem din Europea League, cu un format mai amplu și transformat, o competiție pentru mai mulți.
Celor care invocați faptul că am avut finală Roma-Feyenoord la prima ediție de Conference, vă reamintesc faptul că și prin Intertoto erau Marseille, Aston Villa ori Juventus. Dar discuția este despre esență, nu despre excepții.
Intertoto a avut la ultima ediție pe Rhyl din Țara Galilor, Cernomoreț Burgas din Bulgaria sau Bnei Saknhin din Israel. CFR Cluj a jucat cu Bilbao și Lens, dar am avut zeci de meciuri, de-a lungul anilor, între Farul ori Bistrița și cluburi precum Union Luxemburg sau Teuta Durres.
Am fost și voi rămâne mereu un adept al globalizării fotbalului. Oricine, de oriunde, trebuie să se bucure de acest joc. Să îl poată practica și privi. Dar una e fotbalul de masă, grassroots, altele sunt efectele globalizării în competiții. Și contează enorm CUM faci globalizarea!
Până și cu niște competiții regionale, de tipul Cupei Balcanice de pe vremuri, aș îndrăzni să spun că miza pentru suporteri, cluburi, fotbaliști ar fi mai mare decât prin Conference League.