”Trogloditul Ionuț Chirilă jignește în pleonasme”

Alin Buzărin / 01.12.2021, 10:41
”Trogloditul Ionuț Chirilă jignește în pleonasme”

Codașul absolut al primei ligi și al întregului nostru fotbal are pretenția de a emite judecăți, însă o face  uitându-și strămoșeasca limbă română acasă, în sufrageria unde disciplina i se predase fără vreun rezultat, de vreme ce s-a lipit de el ca apa de gâscă

După ce s-a plimbat la Cluj cu avionul ca să fie văzduhul cu oameni, în vreme ce nevolnica sa echipă a făcut drumul dus-întors până în Ardeal tangentă la glia strămoșească, nefinisatul Ionuț Chirilă a găsit cu cale să atace considerațiile acide, dar logice ale lui Cornel Dinu într-un mod mult sub nivelul admisibil al polemicii. Încă din startul expozeului său lipsit de cea mai elementară logică, protozoarea antrenoratului  autohton a ratat monumental exprimarea, comițând un pleonasm impardonabil, nedemn de mediul literar din care provine doar biologic, necum spiritual.

Cel pe care-l arde lanterna roșie a clasamentului în palme

Spune cel pe care-l arde lanterna roșie a clasamentului în palme și a făcut într-o toamnă întreagă mai puține puncte decât cele de pe spinarea gărgăriței că Dinu e o mumie îmbălsămată. Înghesuindu-și pseudocultura în câteva cuvinte, vânzătorul de pingele și de blacheuri din portbagaj, aflat într-un acut și dezavantajant conflict cu limba română elementară, nu realizează că dacă nu ești îmbălsămat, nu prea ai cum să mai fii mumie. Mumiile sunt definitoriu îmbălsămate, altminteri nu s-ar mai mumifica. Dar când fumezi trabuc la antrenamente, nu mai ai vreme nici de logică, nici de limba română.

”Gânduri de-un penibil cosmic”

Nici nu mai contează ce delirează nodul filogenetic mai departe, după ce ți-a căzut limba română pe picior de la primele cuvinte, ți se umflă piciorul și gata. Restul e un expozeu la fel de arid și de netemeinic precum toate elucubrațile sale psihiatrice rostite de vreo două luni încoace. N-are nicio noimă, după cum nicio noimă n-are nici el, ca antrenor. Ocupă banca degeaba, ocupă spațiul media degeaba, vorbește numai ca să dea un sens propriului său laringe, altfel nefolosit. Profită de prieteșugul cu câțiva jurnaliști pentru a-și expectora sputa mentală, regurgitâd gânduri de-un penibil cosmic și de-o lipsă de logică aidoma.

”Învață, maestre, limba română înainte de a o vorbi!”

Învață, maestre, limba română înainte de a o vorbi! Ilustrul tău tată, pe care-l venerez și care m-a prețuit, făcea traduceri geniale din rusă, ne tălmăcea marea dramaturgie slavă ca s-o pricepem cu toții. Tu nu poți face traduceri nici din română în română, de fapt logica ta și româna ta sunt intraductibile. Dacă nu era efigia lui nea Vanea, meritai măcelărit demult, a fost singurul motiv pentru care mi-ai scăpat cât de cât penei. Te-am mai atins, dar mult mai puțin decât trebuia. Acum, lovind într-un simbol, nu mai meriți niciun fel de îndurare! Treci și repetă clasa a patra, cu antrenoratul și cu fotbalul oricum n-ai nicio legătură. Și cere-le iertare, și lui Cornel Dinu, și lui Mircea Lucescu. Amândoi ți-au întins mâna, și tu în loc să le-o săruți, le-ai mușcat-o!

 

Și oprește-te aici, că dacă sunt stârnit, sunt în stare oricând să ies la rampă cu ticluite chiverniseli de la Premiile Ioan Chirilă, din anii de imediat după moartea Maestrului. Dacă dau la iveală cele discutate, oamenii vor pricepe cum alor tăi, vorba răposatului și ilustrului Ion Cupen, bietul și marele Nea Vanea v-a fost mai folositor repauzat decît viu. Să-ți fie rușine, sfertodoctule!