Oameni buni, am o veste mare: am rezolvat toate problemele fotbalului românesc! Dacă găsim răspuns și la dilema asta, campioni mondiali ne facem când o să fim mari. Așadar: ”Cine seamănă mai mult cu Gheorghe Hagi: Octavian Popescu sau Ianis Hagi?”. Jucați-o pe-asta!
Să dea cineva un mail celor care au lansat gogomănia, în care să scrie doar atât: ”Lăsați-o jos, că măcăne!”. Pe bune, asta trebuie să aflăm noi în 2022, cine dintre Tavi și Iani aduce mai mult cu Gică? Nu ne-am săturat, de vreo 20 de ani încoace, să îl căutăm pe ”noul Hagi”? Se pare că nu, deși de câteva ori l-am și găsit. Ba în șerpuirile lui Ionuț Luțu, care i-a și urmat pașii la Steaua și Galata și care se prezintă și azi ”Hagi-Luțu”, ba în talentul lui Cernat, în glezna fină a lui Sânmărtean, ori în dribligurile lui Ianis Zicu, machidon de-ai lui. Toți au fost pe rând ”noul Hagi”. Nu i-a ținut mult, evident, pentru că ei erau, de fapt, Ion, Florin, Lucian și Ianis.
Un alt Ianis este acum ”noul Hagi”, iar acesta chiar e un Hagi, fiind fiu de legendă ”tricoloră”. Dar e prea evident, așa că de dragul intrigii ne întrebăm filosofic: Tavi și Iani, a fi sau a nu fi Hagi? Aceasta este întrebarea! Aflăm că originalul ar înclina spre fiul său: ”Gică Hagi crede că adevăratul urmaș fotbalistic i-ar fi chiar fiul său, nu tânărul de la FCSB”. Deci, practic, Gică ține partea fiului. Are și argumente solide în acest sens: ”Are AND-ul meu. Are sămânță să poată fi și el lider”. Este clar, da? Are și ADN și ”sămânță”!
Dar și Tavi are un argument infailibil! Talentul de vânzător al proprietarului său, care nu-l aruncă pe tarabă oricum, ci pe pat de vorbe mari: ”Ce Dobrin, ce Balaci? E ceva de mare rasă. E cel mai mare geniu din fotbalul românesc!”. Depășindu-i lejer pe Dobrin și Balaci, se ajunge în același punct: Hagi. La început cu circumspecție: ”Pe Gică nu poți să-l compari, a fost prea mare”. Dar după inspirație adâncă de curaj se spune adevărul gol-goluț: ”Să mă ierte Gică, dar o să-l depășească”.
Păi și cum rămâne cu ”noul Hagi”? Nu-l mai căutăm? Nu acesta era scopul nostru, să-l găsim pe noul Hagi? Deci, practic, deja l-am găsit și acum vrem să îl depășim! Ei, bravo, asta este atitudinea! Și nu glumesc. Hagi a fost mare pentru România. Imens. Numele lui deschide uși în India, scade prețurile în Bazarul din Stambul și îți poate aduce amici pe o plajă din Zanzibar.
Dar, de ce să nu visăm să avem un fotbalist care să îl depășească? Unul care să rupă plasele în Anglia, în Italia, care să se bată la ”Balonul de Aur”. Pentru că oricât de talentați, înzestrați și mari specialiști în fotbal ne-am da, noi nu am avut niciodată așa ceva! Un fotbalist care să se bată la ”Balonul de Aur”.
Și să vă dau o veste proastă. Sârbii au avut. Și croații au avut. Și rușii. Și polonezii. Ungurii au avut ”Balon de Aur”. Și ucrainienii l-au avut pe al lor. Chiar și bulgarii. Noi nu. Niciodată! Cu tot cu talentul, tehnica noastră de brazilieni și părerile prea bune despre noi. Ce spuneți, că nu este momentul? Ba este momentul! Oricând este momentul să îți propui să fii cel mai bun.
Haideți să nu-l mai căutăm pe ”noul Hagi în orice puști talentat, ci să creștem fotbaliști așa cum fac ceilalți. Cu professionalism, cu seriozitate, cu strategii bine puse la punct și cu bani. Cu bani băgați în sportul de masă, pentru a avea copii sănătoși, dornici să facă sport și să devină cei mai buni. Ironia sorții, cel care o face cel mai bine acum este chiar ”vechiul Hagi”, devenit un căutător de ”noi Hagi”.
Și oricât i-ar deranja pe unii, îi calcă pe urme și cel care spunea mai sus că ultimul său produs de export o să îl depășească pe Gică. E un om care a investit într-o academie puternică, așa cum ar trebui să avem 10 în România! Și atunci am putea nu doar visa ca într-o zi să schimbăm reperul ”Hagi” cu un alt reper, al unui fotbalist care l-a depășit! Iar apoi, o vom lua de la capăt, să îl căutăm pe ”noul Ionescu”, ”noul Vasilescu”, sau cum îl va chema…