EXCLUSIV. Antrenorul ultimei generații Luceafărul dezvăluie: ”Un oficial FRF a intrat în vestiar cu un puști de 14 ani și mi-a zis să-l bag la pauză. I-am dat afară pe amândoi!”

Justin Gafiuc / 13.01.2022, 21:01
EXCLUSIV. Antrenorul  ultimei generații Luceafărul dezvăluie: ”Un oficial FRF a intrat în vestiar cu un puști de 14 ani și mi-a zis să-l bag la pauză. I-am dat afară pe amândoi!”

În 2005, FRF repunea pe picioare vechiul proiect ”Luceafărul”, care, înainte de Revoluție, produsese jucători pe bandă rulantă, de la Hagi, Popescu și Belodedici până la Sabău, Andone și Rednic. Ianis Guda, om școlit prin Academiile de la Ajax, Parma, Barcelona, Rennes sau Kaiserslautern, a gestionat prima generație reinventată după modelul comunist, 2005-2007, cu Alexe, Daminuță, Râpă și L. Filip în cap de listă.

”N-am făcut o performanță wow, să câștig vreun titlu european, dar cel puțin am scos zece jucători care au debutat în Liga 1 până în 17-18 ani, lucru pe care nu știu dacă-l regăsiți la prea multe loturi”, punctează Guda. În grupul de atunci s-au mai aflat Onicaș (Steaua, Viitorul, Poli Iași), Vlad Rusu (Viitorul, Petrolul), Vintilă (FC Argeș) sau Copil (Hearts/Scoția).

”Dacă ne uităm la meciuri, vedem că sunt copii care n-au ce căuta la loturi”

Ultimul a fost nominalizat de World Soccer în 2007 între primele 50 de talente din lume, pe locul 16, într-o companie amețitoare, alături de Pato, Bale, Aguero, Di Maria, Kros, Rakitici sau Benzema. S-a pierdut însă pe drum, cum s-a întâmplat și cu alții, iar ”greșelile au fost ale lor și ale celor din jur, în egală măsură”, spune Guda, care conduce acum din postura de director tehnic noua Udinese Academy, lansată recent în România în parteneriat cu clubul friulian.

Înainte de planurile pentru viitor, stau însă amintirile de la lotul reprezentativ și de la Dinamo, plus experiențele juvenile trăite în toate colțurile țării.

La naționala U15 m-am trezit în vestiar înaintea unui meci cu un oficial din FRF împreună cu un puști de 14 ani, transmițându-mi că ar trebui să-l bag la pauză. I-am dat afară pe amândoi. Nici n-are sens să mai spun numele individului”, zice Guda.

El e convins că ”și azi există situații similare. Doar dacă ne uităm la partide ne dăm seama cam ce se întâmplă, cu copii care n-ar avea ce să caute la un lot. Și pe la cluburi apar intervenții de la părinți sau din alte zone, altfel nu se explică seceta prelungită de la nivelul juniorilor, unde, cu oarecare excepții de notorietate, condițiile sunt dramatice”.

”Daminuță venise la națională cu tupeu maxim și două zile întârziere”

”Copii talentați avem, dar educația și infrastructura sunt la pământ, iar metodele sunt depășite, amorțite în timp. Păi, mi-aduc aminte că am rămas cu gura căscată ce puști am văzut la trialurile pentru lotul din 2005. Fantastici! Am jucat atunci de două ori cu echipa secundă a lui Poli Timișoara, pe când Hagi antrena în Banat, i-am bătut de fiecare dată cu 4-0, diferență de doi-trei ani între formații!, iar Gică și Jackie Ionescu au fost realmente impresionați de acel grup”, mai punctează Guda.

O poveste despre Daminuță e specială:

”Când l-am remarcat, era un băiat super, cu un potențial incredibil și cu personalitate, ceea ce mi-a plăcut. Dar știți ce mi-a făcut la prima convocare? A venit la Mogoșoaia cu o întârziere de vreo două zile, foarte senin, urma să intrăm într-un stagiu centralizat prelungit, iar el a spus că nu stă acolo cu lunile. La revedere!, i-am transmis. Și a plecat! L-au întors până la urmă Hagi și impresarul lui Florin Iacob. Avea o tehnică de lovire a balonului minunată, Gică sesizase același lucru. Dacă-l puneai să bată lovituri libere de la 20-25 de metri, era gol 99 la sută! Păcat că, după ce a ajuns la Inter, l-au distrus anturajul și tentatțiile. Dai în vestiar peste unul ca Ballotelli, vezi ce se învârte în jurul tău, visele o iau razna, greu să mai stai cu picioarele pe pământ!”.

”Șase islandezi din barajul pentru Euro 2020 i-am întâlnit la juniori în 2007”

”N-avem nici cultura de a ne conserva cu grijă talentele și am să vă dau un exemplu elocvent”, completează Guda. Iată-l: ”Cu lotul național am făcut 1-1 cu Islanda în turneul de calificare pentru Euro 2007 la U17. Peste ani, când România a jucat recent barajul la Reykjavik pentru Euro 2020, am constatat cu mirare că nu mai puțin de șase dintre adversarii noștri de la juniori s-au aflat pe gazon și acum. Asta înseamnă să-ți crești atent generațiile bune, pe termen lung”.

La Udinese Academy, proiect pus pe picioare de Marius Alexe, au decis să facă grupe de copii doar până la 14 ani:

E vârsta la care unui copil poți să-i dai un certificat dacă are capacitate de performanță sau nu. Asta vrem să facem. Să-i creștem pe puști cu alt tip de educație sportivă, să lucrăm serios și pe partea fizică, fiindcă e un capitol în mare suferință, drept dovadă că majoritatea capotează afară. Nu vom accepta episoade în care părinții să strige la copii în timpul antrenamentelor sau meciurilor, pentru că acolo e rolul antrenorului. Vor exista niște puncte foarte clare în Regulamentul de Ordine Interioară, pentru că altfel riști să-l dai peste cap pe băiat”.

”Ținta e, deocamdată, să creăm cele mai bune grupe din București, iar semnalele sunt deja foarte pozitive. Asta pentru că oamenii au început să înțeleagă cam ce vrem să facem, de la disciplină și mentalitate până la educație, trecând prin filtre internaționale cât mai dese, așa cum l-am crescut și pe Alexe la Dinamo. Adică prin turnee, în care i-am pus față în față cu cei mai buni, de la Barcelona și Real Madrid până la Galatasaray. Pe Ali Sami Yen am jucat cu copiii de 10 ani în fața a 30.000 de spectatori, în deschiderea unui meci al echipei mari”, adaugă Guda.

Experiența de la Kaiserslautern: ”Ne interesează să nu ni-i fure calculatorul”

Și oferă un indiciu din curtea lui Udinese Academy:

Avem acum un copil de șase ani, cu un talent imens. Imens! Vă garantez că, dacă-l duc la Barcelona peste doi ani, mi-l oprește acolo în secunda unu. Am și spus familiei să aibă mare grijă de puști. Patrick îl cheamă, nu zic mai mult, că ni-l fură alții! Credeți-mă că am ochiul format și e greu să mă păcălesc, chiar dacă băiatul abia acum deprinde ABC-ul fotbalului. Are însă o genă nativă fantastică, pe care e imposibil să n-o remarci”.

Plus o altă idee pe care vrea s-o pună în practică: ”La Kaiserslautern, am văzut grupele copiilor de cinci – șase ani. Domne, dar ce fac ei la vârsta asta? Ce învață? Acum ne interesează să nu ni-i fure calculatorul. Să vină aici, să facă mișcare, să lege prietenii cu colegii. Era mai mult o joacă, în timp ce la noi vezi antrenori care ajung să strige copiilor la șase ani să schimbe direcția, să joace dintr-o atingere. Te ia capul! În Germania îi implicau însă inclusiv pe părinți în antrenamente, cu libertate totală și mici jocuri de atenție și concentrare. Sunt detalii pe care le vom adapta și noi”.