EXCLUSIV. Interviu cu portarul Daniel Gherasim, fost președinte la Steaua: “De ce n-ar fi Gigi Becali investitor în Ghencea? Apreciez mult Steaua, dar aceea nu e Academie!” + povești spectaculoase în premieră!

Dumitru Adrian / 10.01.2022, 19:55
EXCLUSIV. Interviu cu portarul Daniel Gherasim, fost președinte la Steaua: “De ce n-ar fi Gigi Becali investitor în Ghencea? Apreciez mult Steaua, dar aceea nu e Academie!” + povești spectaculoase în premieră!
  • Episoade savuroase dezvăluite: cum a ajuns Moș Crăciun pentru copiii lui Daniel Prodan și să dea examen de admitere la Facultate în ziua meciului decisiv pentru Liga Campionilor!
  • Radiografia portarilor de la națională: antrenament psihologic pentru Vlad și condiția pentru ca Aioani să fie titularul României
  • Topul unei cariere în roș-albastru: parada nr. 1, golul care îl urmărește și adversarul care îl tachina mereu

Domnule Gherasim, ați câștigat 6 titluri de campion cu Steaua ca jucător, care dintre ele vă e cel mai drag?

Primul a fost în 1993 și ultimul în 1998. Dar primul îmi e cel mai aproape de suflet, trebuie să recunosc. E și setea mai mare când nu ai fost campion încă, deci și satisfacția ulterioară se uită mai greu! A fost și un campionat extrem de muncit. Am făcut un egal la Sibiu și am crezut că am pierdut titlul. Dar Bacăul a învins pe Dinamo la București, s-a relansat tot, până la urmă am ieșit noi campioni.

Care e cel mai bun prieten pe care l-ați câștigat, ca să spun așa, din perioada Steaua?

Sunt mulți, normal, dar cel mai aproape de suflet mi-a rămas regretatul Didi Prodan. Îmi era și vecin. Uite, țin minte, după perioada Steaua, că am ajuns președinte la Rocar prin 2000 și Didi a venit să joace la Rocar. Era antrenor Țiți Dumitriu, nașul lui de cununie. De Sărbători, am petrecut toți trei cu familiile și eu m-am deghizat în Moș Crăciun pentru copiii lui Didi…

Au trecut multe talente prin curtea Stelei, care e jucătorul la care vă gândiți prima dată ca fiind un talent uriaș care nu și-a împlinit potențialul?

Da, chiar au fost sute de talente la Steaua. Erau mulți fotbaliști care prin provincie erau “vioara-ntâi”, cum se spune, cu valoare certă, dar care se pierdeau la Steaua și în București. Erau buni, îi știam ca adversari, se scria și se vorbea despre ei, dar când ajungeau aici… Modul de lucru diferit, antrenamentele, atracțiile Capitalei, erau diferite motive pentru fiecare. Dar cel mai mare talent pe care l-aș fi văzut la un nivel mult, mult mai mare, a fost Ștefan Petcu. Eu eram un puști când el era la Steaua, dar era fabulos ca jucător. Și apreciat, iubit de tribune! Poate și pentru că nu a acceptat într-o vreme să fie rezervă, a pierdut niște ocazii în viață. Putea obține mult mai mult de la fotbal!

A dat examen la Facultate dimineață, seara s-a calificat în Liga Campionilor!

Ați prins anii când Steaua era o prezență constantă și cu rezultate în cupele europene. Sunt multe povești din acea perioadă, pe unele le-ați povestit chiar dumneavoastră. Vă invit să dezvăluiți una pe care nu o știm!

Păi, să mă gândesc… Ar fi una tare și chiar nu am zis-o. Hai că o zic acum! Se întâmpla în 1996, jucam cu Club Bruges, cine se califica mergea în grupele Ligii Campionilor. Miză uriașă, deci! Am făcut 2-2 în Belgia, am apărat eu cu o pereche de mănuși pe care mi-am cumpărat-o chiar din Bruges, țin minte, înainte de meci, un model mai vechi ca design, dar foarte subțiri, cum îmi plăceau mie. După 2-2 a venit în vestiar Anghel Iordănescu și m-a anunțat că mă convoacă la echipa națională. Deci nu am cum să uit! Dar povestea tare e la retur, nu aici….

Creșteți suspansul…

Ei bine, la retur, meci capital pentru noi, miză uriașă, repet. Doar că eu, fix în ziua meciului de la București, aveam examen de admitere, proba scrisă, la Facultatea de Educație Fizică și Sport, secția militară! Mamă, ce fac?! I-am spus antrenorului Țiți Dumitriu, pe ocolite, așa, că mă duc dimineață să dau examenul și vin apoi la meci, că jucăm la 21:00. M-am dus, am dat examenul, când ajung în Ghencea… nebunie! Urla Țiți: “Băi, am avut antrenament, titularul meu din poartă lipsește în ziua meciului de intrare în Liga Campionilor?”. I-am spus că îl anunțasem, dar tot o ținea cu nervii. Atât de tare m-a motivat asta, că am făcut un meci formidabil. Am scos mingea și la șut din 2 metri! Până la urmă, am bătut 3-0 și restul… e poveste!

Parada nr. 1, golul care îl urmărește și “nașul” Radu II

Cea mai frumoasă intervenție din toată cariera dumneavoastră de portar?

A fost un meci Craiova-Steaua în campionat, care practic decidea titlul. Eu nu apărasem de vreo 6 luni, dar cu o zi înainte de meci s-a accidentat titularul, Stângaciu. Am avut în repriza a doua trei intervenții într-o singură fază, ceva rar văzut. Am învins 1-0 atunci.

Dar golul încasat care vă urmărește cel mai mult?

Au fost și aici multe, să nu crezi că nu! Cine nu muncește, nu greștește. Iar cine nu apără, nu încasează goluri! Dar am luat un gol ciudat într-un meci Steaua – Ceahlăul Piatra Neamț, tot în campionat. Atacantul lor avansa pe flancul drept și se pregătea să centreze. Eu am ieșit pe la 5-6 metri, pe centrare. Doar că mingea a sărit tocmai când să o lovească atacantul și a prins-o cumva cu exteriorul piciorului, a luat o traiectorie inversă, spre poartă direct, nu spre centrare! Greu de tot m-am repliat și am reușit să o resping, dar am respins pe centru, în câțiva metri, a venit alt adversar și a înscris.

Ce jucător ofensiv român v-a pus cele mai mari probleme în carieră?

A, clar Marin Radu sau Radu II, cum îl știe lumea fotbalului. Pe unde mă vedea și striga după mine: “Finuleeeeee…” Adică, la câte goluri îmi dăduse, era nașul meu! 😊

“Steaua are nevoie de investitor, că e Gigi Becali sau altul, nu contează!”

Credeți că vom avea trei echipe în roș-albastru? Steaua, FCSB și echipa pe care anunță Gigi Becali că o va face?

Nu, chiar nu cred asta. FCSB o să rămână FCSB până la urmă. Eu înțeleg suporterii că vor să cumpere de la Gigi Becali, dar cumpăratul e una, iar administrarea financiară de după e altceva! E greu să ții un club, e nevoie de bani foarte mulți. Uite, eu apreciez Steaua, echipa din Liga 2 ca să fie clar, dar trebuie să recunosc faptul că e greu să mai găsești unul ca Gigi Becali să investească. Pentru că el la început a investit banii lui, abia mai apoi a investit și din ce a câștigat din fotbal.

Dar varianta unei fuziuni Steaua-FCSB cum vi se pare, ca fost jucător al Stelei și ca fost președinte?

Păi, mai devreme sau mai tâziu, Steaua are nevoie de un investitor privat pentru Liga 1 și pe mai departe. Că e Gigi Becali sau altul, contează să aibă unul! De ce n-ar fi Gigi Becali? Și nu e vorba doar de investitor, sunt multe lucruri de schimbat la Steaua, după părerea mea…

Ce anume?

Îți dau doar un exemplu. Ce are Steaua acum nu e Academie, cum se tot laudă. Și o spun ca unul care apreciază mult Steaua și ține cu Steaua, repet! Acolo e acum doar un centru de copii și juniori. Pentru Academie îți trebuie altă organigramă, profesioniști pe fiecare palier… Acum e mai mult hei-rup, așa. E extraordinat că au început, dar să fim sinceri: e nevoie de răbdare și de lucruri făcute cu atenție, pas cu pas, până la Academie…

Antrenament psihologic pentru Vlad + când va fi Aioani titularul naționalei

Care e primul sfat pe care îl oferiți unui tânăr portar?

E un sfat care unește trei lucruri. Trebuie să păstrezi plăcerea de a juca fotbal totdeauna în minte și în suflet, să asculți sfaturile antrenorului și să muncești enorm pentru că munca e aproape totul pentru un portar. Dacă le ai pe toate trei în același timp, vei reuși!

Vă invit să trecem succint prin profilul câtorva portari ai naționalei de azi!

Trecem!

Andrei Vlad…

Copil care are nevoie de răbdare, știm toți că portarii se “coc” mai greu. Și-a arătat calitățile în unele meciuri, dar are nevoie de antrenament psihologic. Concentrarea e punctul nevralgic.

Marian Aioani…

L-am urmărit de foarte mult timp, apoi chiar în mod constant când era la Chindia. E de mare perspectivă, dar ca să devină titular la națională trebuie să ajungă titular la o echipă din străinătate, părerea mea.

Ionuț Radu…

Pe el îl știu chiar din copilărie, când umbla pe la cluburile de fotbal din București. Are calități, dar dacă nu aperi, sună simplu și trist… degeaba!

Horațiu Moldovan…

Calități certe, cred că îl va ajuta enorm faptul că Leo Toader l-a chemat, împreună cu Rădoi, la națională. Rodat cu atmosfera și antrenamentele de acolo, cu răbdare, poate fi o soluție pe viitor.

Florin Niță…

Cred că dă încredere întregii defensive, e o certitudine, foarte constant, cred că ar trebui să fie titular la națională cel puțin încă o campanie de calificare.

Antrenor cu portarii la naționala feminină

Cum ați ajuns să pregătiți portarii naționalei de fotbal feminin? 

Acum câțiva ani, m-a rugat selecționerul de atunci al naționalei feminine, Mirel Albon, să îl ajut cu un antrenament. Eram angajat al Federației. Așa că am făcut o ședință de pregătire cu doi portari băieți și două fete. Mixt! Băieții tot încercau să se dea cocoși, fetele s-au ținut tare și m-au impresionat. Antrenamentul a fost foarte reușit. Mirel Albon m-a rugat mai departe să îl ajut cu un meci oficial în Spania. Le-am descoperit treptat și mi-a plăcut mult să lucrez cu ele!

Ce diferențe sunt la antrenamentul portarilor în fotbalul feminin?

Chiar dacă jocul e același și principiile rămâne neschimbate, e ceva mai special. Poate că nu au fetele totdeauna forța sau reacția băieților, dar sunt extrem de receptive, pun întrebări, vor să acumuleze și asta mă impresionează. Am avut satisfacția unor calificări cu junioarele la Tururile de Elită, apoi cea mai mare performanță din istoria fotbalului feminin românesc, baraj pentru EURO… Cu ani în urmă se dădeau baraje pentru intrarea în grupe pentru preliminarii, am ajuns să jucăm baraj pentru turneul final!

Cum arată viața în fotbal la 57 de ani, după ce ați fost portar la Steaua și la echipa națională, apoi președinte la Steaua, iar acum antrenor cu portarii la naționala feminină?

Arată frumos și sănătos. E un lucru deosebit pentru mine că am rămas în fotbal și că toată experiența asta acumulată mă ajută să contribui la dezvoltarea unor fete minunate. Sunt tot mai multe fete care vin spre fotbal și pentru mine e extraordinar. O să mai fiu antrenor câțiva ani, dar mă voi întoarce în zona de management al fotbalului. Am obținut între timp și un master în management financiar, cred că am atâta experiență în fotbal și în administrație încât pot ajuta mult un club.