EXCLUSIV. Paul Anton n-a uitat lunile de coșmar trăite la Dinamo: ”N-aveam nevoie să-mi ridice statuie, dar așa batjocorit n-am fost niciodată în carieră”

Autor: Justin Gafiuc / 21.03.2022, 18:30
EXCLUSIV. Paul Anton n-a uitat lunile de coșmar trăite la Dinamo: ”N-aveam nevoie să-mi ridice statuie, dar așa batjocorit n-am fost niciodată în carieră”

Ieșit de peste doi ani din circuitul naționalei, de la 1-1 cu Norvegia la București în mandatul lui Cosmin Contra, octombrie 2019, Paul Anton n-a renunțat la gândul revenirii printre ”tricolori”.

Din Spania, unde a urcat cu Ponferradina până pe poziția a șasea în Segunda, mijlocașul de 30 de ani recunoaște că ”mi-e dor de reprezentativă, dar acum m-am repus pe picioare și sper să revin la lot. Anul trecut, după ce am plecat de la Dinamo, am fost urmărit numai de ghinioane, am avut accidentări și mi-a fost destul de greu să-mi intru în ritm. Dar acum mi-am câștigat locul în echipă, mi-am revenit și fizic, așa că văd viitorul mai optimist”.

Visează că va intra cu echipa de club în play-off, performanță în premieră, posibilă chiar în anul centenarului: ”Obiectivul inițial era să acumulăm 50 de puncte, dar am depășit deja această barieră. Rămâne acum ținta de a pătrunde în turneul pentru promovare, unde se poate întâmpla orice. Ar fi un bonus fantastic să urcăm în prima ligă spaniolă”. 

Amintiri cu Iordănescu jr. de la Tg. Jiu

E unul dintre jucătorii care a lucrat la Tg. Jiu cu actualul selecționer, Edward Iordănescu: ”Era un antrenor foarte minuțios la detalii, extrem de atent la analiza adversarului și precis în studiile video cu jucătorii. Dacă înainte lucrasem cu tehnicieni axați majoritar pe lucrul cu mingea, Edi a venit cu ceva nou, adică părți de antrenament dedicate amănuntelor tactice, oprea ședințele să explice și să aprofundeze cu jucătorii anumite chestiuni care i se păreau că nu funcționează cum trebuie în materie de așezare, de mobilitate”.

”A impus respect de la început în vestiar, chiar dacă abia își începuse cariera pe banca tehnică. Acolo am fost și un grup serios, nu era nevoie să intervină mereu antrenorul pentru anumite reglaje. Când pierdeam un meci, știam unde am greșit, conștientizam ce trebuie să schimbăm, iar asta ușura comunicarea și colaborarea cu staff-ul”, a mai completat Anton. 

”Mental și economic, a fost cea mai dificilă perioadă”

Revine apoi cu amintirile spre coșmarul din Ștefan cel Mare: ”Nu sunt foarte surprins de situația actuală a echipei, pentru că știu prin ce am trecut personal acolo. Din punct de vedere mental și economic, a fost cea mai dificilă perioadă din cariera mea. N-am cerut niciodată să mi se ridice statuie, dar m-am simțit batjocorit alături de colegi, deși am pus cu toții umărul să salvăm o situație ingrată din punct de vedere sportiv”.

Și completează: ”Sper ca echipa să evite și anul acesta retrogradarea, mai ales că îi ajută și contextul, cu Mediașul și Clinceniul în prag de desființare. Îmi doresc un Dinamo puternic în Liga 1. Îmi închipui că nu a fost simplu până acum pentru Zăvăleanu și Mureșanu să gestioneze clubul în insolvență, cu resurse limitate. Sincer, până să plec, ajunsesem la saturație cu valul de minciuni care ni se servea, cu strategia de a fi duși cu vorba în detrimentul carierelor și familiilor noastre