EXCLUSIV. Povestea emoționantă a internaționalului de la Lecce, Rareș Burnete: ”Părinții au divorțat, bunicul dinspre mama e cea mai importantă persoană din viața mea. Mi se face pielea de găină când vorbesc despre Rapid. Visez să îmbrac tricoul Giuleștiului”

Transferat de la SR Brașov la Lecce (Serie B) în octombrie 2020, Rareș Burnete (17 ani) joacă la trupa Primavera a clubului italian, a debutat recent și la echipa mare într-un meci de Cupă cu Spezia (2-0), iar în noiembrie a fost singurul ”tricolor” mai tânăr cu un an din lotul U19 care s-a calificat la Turul de Elită pentru Euro 2022. A și prins un post de titular în două dintre cele trei partide, cu San Marino (5-0) și Turcia (1-4).

– Rareș, cum e viața de atacant în Italia la mai bine de un an după începutul aventurii tale la Lecce?

– Acomodarea a fost ceva mai ușoară, pentru că suntem patru români în lot, eu, Borbei, Pașcalău și Vulturar. Ce m-a frapat însă în primul rând sunt diferențele de ordin fizic și coordonarea incredibilă a fundașilor. Apărările sunt foarte bine organizate încă de la vârste scăzute și uneori ai senzația că nu vor greși niciodată. Spațiile sunt mici, trebuie să te descurci în condiții speciale ca atacant în Italia. Am învățat însă destul de multe lucruri în aceste luni, inclusiv rolul de pivot al unui vârf.

”Am avut de ales între fotbal și motociclism”

OFICIAL | Programul primei etape din 2026 din Superliga! Rapidul sparge gheața

FC Argeș răstoarnă scorul cu Rapid! Moldoveanu semnează dubla victoriei și aduce cele trei puncte

– De la ce vârstă ai început fotbalul?

– Pe la 7 ani, după ce părinții m-au mai dus la baschet, natație, schi. Chiar și la motociclism, sport față de care mă simțeam destul de atras, dar am simțit că fotbalul e alegerea potrivită. În ambele ai nevoie de adrenalină, iar eu sunt un tip care trăiește intens fiecare antrenament sau competiție.

– Știu că provii dintr-o familie înstărită, ceea ce e atipic pentru un fotbalist. Cum te motivezi?

– Într-adevăr, ai mei au afaceri, tata lucrează în domeniul imobiliar, n-am avut niciodată grija zilei de mâine. Am trăit multe momente în care cei din jur îmi tot spuneau că din cauza asta n-o să ajung niciodată departe, dar ce m-a dus mereu mai departe a fost plăcerea de a juca fotbal. 

– Ai un tatuaj special pe mâna dreaptă. Poți explica despre ce este vorba?

– Da. E chipul bunicului din partea mamei. El este cea mai importantă persoană din viața mea. Părinții au divorțat, fiecare a decis să o apuce pe alt drum în viață, dar bunicul m-a susținut mereu. M-a dus la fotbal, a venit cu mine pe soare, pe ploaie, în cantonamente, la meciuri, în orice oraș.

”Românii nu sunt inferiori altor națiuni”

– Ai început să lucrezi cu un psiholog?

– Am fost mereu foarte deschis la acest capitol, fiindcă succesul unui sportiv vine într-o mare proporție din segmentul psihologic. Lucrez în prezent online cu un mental coach român.

– Ai un model printre marii fotbaliști?

– Pe Cristiano Ronaldo. Cu el am crescut, am încercat să iau cât mai multe de la idolul meu. Iar asta m-a ajutat. Cât timp a jucat în Italia, am fost fanul lui Juventus.

– Cam cum arată programul tău zilnic?

– Trezirea pe la 8-9 dimineața, mic dejun, antrenament, apoi recuperare și relaxare. Viața m-a obligat printre altele să învăț să gătesc, pentru că stau singur. Cel mai bine mă descurc la rețete simple, gen paste cu pesto sau piept de pui. De fiecare dată stau pe apel video cu părinții sau bunicii ca să mă îndrume cum să procedez în bucătărie, iar ăsta e un alt fel de a petrece timp împreună de la distanță. În rest, mai joc FIFA sau ies la o plimbare, fiindcă Lecce e un oraș foarte atrăgător și liniștit. Și mă uit mult la meciuri, în special din Premier League, cel mai valoros campionat din lume, unde visez să ajung cândva.

– Cu italiana te descurci?

– Foarte OK! Dacă nu i-aș fi avut alături pe colegii români, cu care mai discut în limba maternă, probabil că aș fi fost și mai bun la italiană, dar învăț în continuare.

– Cum se vede prin ochii unui junior naționala mare de azi a României, decuplată total de la marile turnee finale?

– Îmi pare rău că nu mai ajungem la Europene sau Mondiale, dar am încredere că generația mea va reuși să readucă șirul calificărilor. Nu mi se pare că românii sunt inferiori altor națiuni, ci e o chestiune de diferență individuală, de la jucător la jucător. Pentru mine e o mândrie să îmbrac tricoul reprezentativei și caut să devin cea mai bună versiune a mea pentru a putea ajunge și la echipa mare.

”Am plâns când Rapidul a pierdut Cupa în 2012”

– Cu ce echipă ții din țară?

– Poate o să vă surprindă răspunsul! Cu Rapidul! Am crescut în familie și printre prieteni cu spiritul acestui club, un ”virus” de care nu voi scăpa niciodată. Am fost la destule meciuri, am suferit îngrozitor pe stadion când au ratat Cupa României din 2012, pierzând cu 1-0 în fața lui Dinamo. I-am urmărit și în diviziile inferioare, chiar dacă n-a fost o perioadă prea plăcută. Acum, în Liga 1, nu aveam mari așteptări de la primul sezon după promovare, dar uite că echipa a mers destul de bine și e înfiptă în calculele pentru play-off.

– Te-ai vedea în galeria Rapidului la un derby din Liga 1?

– Păi, datorită galeriei m-am îndrăgostit de Rapid! Mi se face pielea găină când vorbesc despre subiectul ăsta. Mi-aș dori să joc la un moment dat în Giulești.

– Țintele următoare în carieră?

Doar AȘA nu vei fi dat afara de la locul de muncă! Asta te scapă...

Anunț oficial de la PPC România. Cât vor plăti clienții acum pentru energia electrică