Nici eu nu am crezut că o sa stau așa mult. Au fost oferte, discuții, am refuzat propuneri din țări îndepărtate, cum ar fi Azerbaidjan sau Malaezia.
Mi-am dorit să stau cu familia, așa am simțit și spun 100% că așa a vrut Dumnezeu. Am avut discuții să merg în Grecia sau Polonia și nu a meritat. Am preferat să mai aștept, mi-am spus că dacă va fi voia lui Dumnezeu, dacă nu… .
Am văzut că timpul se lungește și m-am gândit că poate nu ar trebui să rămân în fotbal. Dacă nu o sa mai joc, asta e. În perioada asta am vrut să mă apropii de Dumnezeu. Nu știu dacă m-am gândit neapărat la retragere, dar dacă Dumnezeu ar fi vrut asta, atunci așa s-ar fi întâmplat.
Așa am simțit, aici mi-am găsit liniștea, acum sunt liniștit, sunt foarte bine. Ai liniște, pace și sănătate, restul nu contează! M-am stabilit aici, sunt bine cu familia, iar acum e și fetița la mine.
Au fost discuții de acum un an și mă bucur că am ajuns unde mi-am dorit, sunt aproape de casă. Mă bucur de familie, m-am acomodat bine, este si Tordai (n.r. Arpad Tordai) la echipă, mai am un coleg alături de care am jucat la Hajduk.
E clar că te marchează, să intri în istoria lui Dinamo cu cel mai urât lucru din istorie, cu retrogradarea, te apasă! Am fost implicat, unul dintre jucatorii cu mulți ani în spate la Dinamo, nu a fost ușor, dar nici un capăt de țară. Este fotbal, sunt lucruri mult mai grave în lume. Am trecut peste și vorbesc cu baieții și acum. Le doresc să revină în prima ligă, fotbalul românesc are nevoie de Dinamo acolo!
100% putea fi evitată!
Nu vreau să caut vinovați, vorbești cu unul dintre ei! Dar Dinamo se putea salva, chiar dacă au fost probleme!
Au fost mulți factori și nu aș vrea să mă scuz eu și să acuz pe altcineva. Nu vreau sa vorbesc mai mult, nu e cazul, am șters această perioadă. Eu am vrut să plec inainte, am văzut că lucrurile nu au mers în aceeași direcție și consider că cel mai important moment a fost decizia de a-l schimba pe Flavius Stoican. Cu toate că aveam timp și după acel episod hotărâtor. 100 % ne puteam salva cu Flavius Stoican! Mulți au spus că ce rezultatea avut, ce mare antrenor e, dar să știi că la o echipă contează atmosfera, unitatea, forța grupului. Și Flavius Stoican a reușit să ne unească!
Au fost situații, eu am vrut să plec, Torje s-a accidentat, Matei avea probleme, apoi, când a fost bine și păream toți pe aceeași lungime de undă… hai să-l schimbăm pe Stoican! Știu multe discuții și nu vreau să știrbesc meritele domnului Uhrin. Cu un an înainte am salvat echipa și lumea a spus că el ne-a salvat de la retrogradare. Dar să nu uităm că au mai fost Sorescu, Albentosa, Anton, alții.
Nu am vorbit cu bulgarul. Dar care conducere? Nici noi nu știam care e conducerea, erau mai multe tabere. Ce pot să spun? Ce cred și ce am simțit, că domnii Zăvăleanu și Mureșan și-au dorit salvarea echipei. Asta mi-au lasat de înțeles.
Noi am avut ședință la Săftica în ziua în care Flavius a plecat. Am avut antrenament și nu știam absolut nimic, atunci am intrat la sedință și ne-au spus că Flavius trebuie sa plece, o să fie dat afară și domnul Mureșan nu poate face mai mult. Am zis că simțim că se poate ca echipa să își revină, am luat partea antrenorului și ședinta a durat mai mult. Am plecat acasă știind că Flavius rămâne, am ajuns acasă și am fost înștiințați că trebuie să plece. La Săftica știam că rămâne, dupa a apărut că nu se mai poate.
Nu știu cine, nici nu cred că mai contează. Ce pot spune este că atunci când a plecat Stoican, am zis că e ceva ciudat. Noi jucatorii ne spuneam: Bă, ăstia vor să retrogradeze Dinamo! Ne-am pus clar semne de întrebare. Putea să-l lase să înceapă Play-out-ul și, după, dacă nu mergea, să-l schimbe. Însă, când am fost toți bine, s-a întamplat ce s-a întamplat, au schimbat antrenorul și aia a fost.
Ce vrei, așa e în viață, nu au cum să mă pupe toți. Cu majoritatea am ramas în relații foarte bune. Când am fost în străinătate, ei m-au dorit înapoi. Pe mine PCH m-a vrut și, clar, domnul Ionel Gane, care era antrenor atunci. Aveam oferte din România, de la Sepsi și Astra, din Grecia, de la Atromitos, dar am ales să vin și să încerc să ajut. Am gândit cu sufletul, cu mintea, când puteam să aleg banii. Și atunci au fost probleme, dar am venit fără să mă feresc. Și de ce să mint, treceam printr-un divorț si mi-am dorit să mă întorc acasă, să stau lângă fetița mea.
Intrebați conducerea dacă am făcut transferuri! Eu știu că atunci când faci transferuri, primești un comision, eu nu am luat nimic. M-au intrebat, de exemplu, de Torje, că e prietenul meu. Am fost la Timișoara și niciodată nu l-am văzut atât de bine din punct de vedere fizic. Asta am spus. Ce calitați are, le știau, chiar dacă nu juca, cât ar fi contat un Gabi Torje în vestiar! Cât despre ce a spus domnul Rednic, e un antrenor pe care-l respect, nu vreau să dau în el, dacă am greșit, îmi cer scuze, am avut o discuție și aia e. Nu aveam ce să am eu cu antrenorul, nu mi-am permis și nu o să-mi permit vreodată.
Stiți cu toții cum era nea Mircea, mai era cu înțepăturile, m-am amuzat. Nu am ce să comentez. După meci se mănâncă pizza, mai oprești la o benzinarie, nu cred ca a fost o problema că am comandat eu burgeri, să fim serioși. Altele erau lucrurile care m-au deranjat!
Că eu sunt „cârtița” din vestiar, apăreau foarte multe informații în presă. Despre cine? De Torje, Matei, Sorescu! Păi ăștia erau prietenii mei, stăteam de dimineață și până seara alături de ei, cum puteam eu să spun ceva de ei la presă. Și când? Că ne despărțeam la 11 noaptea, la culacare. I-am transmis asta și lui Mircea Rednic, am avut o discuție și cred că s-a lămurit că nu eram eu cel care dă la presa.
Cât joc fotbal, mă gandesc, nu cred că este fotbalist să nu-și dorească să își reprezinte țara, e cea mai mare onoare, mă gândesc și îmi doresc să îmbrac din nou tricoul echipei naționale.
Sincer, dacă aș fi avut mintea de acum, în perioada de la Hajduk Split, când puteam să fac pasul spre o echipă mai mare, să mă duc mai sus în carieră, atunci aș fi schimbat ceva. În rest, mă bucur că sunt sănătos, că sunt în fotbal și cred că mai am un cuvânt de spus.