EXCLUSIV. Vasile Mogoș, primul interviu pentru presa din România după transferul la Crotone! Totul despre el: o uluitoare poveste de dragoste și un mesaj răscolitor!

Gabriel Berceanu 12.08.2021, 10:27

Orice întâlnire cu Vasile Mogoș îți demonstrează că viața e frumoasă. Și că merită să crezi doar în lucrurile adevărate.
Pentru că ai în față un tip cât turnul din Pisa, cu brațele și picioarele de gladiator tatuat, lat în spate cât Mediterana și aruncând gloanțe de cuvinte într-o italiană arogant de corectă.

Și pentru că ai în față un copil mereu pus pe șotii, cu inima de pâine caldă și cel mai fermecător accent de Vaslui. Drept până la ultima fărâmă și înspăimântător de sincer. Spatele e cât toată Moldova, de fapt. Iar pe tatuajul cel mare, dacă citești, scrie: “Cei 7 ani de acasă”. În românește. Vei vedea, România e pentru el ceva tot mai rar pentru noi.

Vasile Mogoș, fiorosul cu suflet de copil

Pe teren, găsești tot ce e mai fioros în primul personaj de mai sus. Și din al doilea, tot ce e mai fioros. Asta e bine. Asta și talentul l-au făcut pe Vasile, plecat la 6 ani din România, lucrător la vie și ospătar, să poată să urce toate eșaloanele fotbalistice ale Italiei, de la adâncurile apei din Veneția dacă vreți, până aproape de Alpi. Acum e în Serie B, respectat și dorit. Dar mai vrea să urce.

De aceea a semnat recent cu Crotone, a zecea echipă din Italia adăugată la CV, pentru că are obiectiv clar promovarea. Vasile vrea în Serie A și să joace pentru România. Oricând, la orice oră, oricum. Mai frumos de-atât e doar faptul că nici nu trebuie să o spună. E imposibil să nu o simți.

Vasile, ți-ai dorit mult, după experiența Chievo, să rămâi tot în fotbalul pe care îl cunoști cel mai bine?

Am ales Crotone din mai multe motive. Pentru că există ambiția clară să promovăm în Serie A. Pentru că este aici “Nede” și mi-am dorit mult să joc, pentru prima oară, alături de un român. Apoi, pentru că știu fotbalul italian în detaliu. Și pentru că am fost dorit foarte, foarte tare de cei de la Crotone. Au fost oameni hotărâți, fără vorbe multe, așa cum îmi place și mie.

S-a vorbit de o venire a ta în Liga 1, au fost și alte oferte pe care știu că le-ai avut…

Am făcut cea mai bună alegere. Oferte concrete au fost din Rusia, spre exemplu, din alte țări, dar cred că provocarea de a ajunge în Serie A e mai mare decât ar fi fost celelalte. E un proiect care m-a convins. Și, mai ales, să promovez cu “Nede” alături!

Voi vă înțelegeați bine și la lot, dar acum parcă sunteți legați 😊

Păi și acum, când vorbim, sunt cu el în mașină! Sper să ajugem cu bine, ne întoarcem de la antrenament. Sper să ajungem cu bine, dar la cum îl văd că știe să conducă… Se pare că trebuie să îl învăț și asta, nu doar italiana 😊 De fapt, ca să fiu sincer, eu îl ajut cu traducerea cam peste tot, dar și el mă ajută să vorbesc românește mai bine 😊 Serie B e un campionat special, cu mult efort fizic, totul e dominat de tactică, se pune mare accent pe asta. Dar se va adapta și se va integra, îl ajut cu tot ce știu și tot ce pot.

Și-a cunoscut soția când avea 8 ani! “Nu se uita la mine, eram un gândăcel”

Simt că ești împăcat și fericit după acest transfer, e adevărat?

Chiar sunt! Și mi s-a mai îndeplinit un vis: joc pentru echipa unui oraș italian de la malul mării! Mereu mă gândeam că ar fi frumos. Iar anul trecut îi spuneam viitoarei soții că până la finalul carierei tot joc la mare în Italia! Atunci nici nu mă gândeam că mă va dori Crotone.

Apropo de soție. Vara asta ai avut cununia civilă, pe când și nunta?

Da, am avut cununia civilă pe 19 iunie. Ce fericit am fost… Iar nunta o fac tot pe 19 iunie, dar la anul! Nu am găsit loc mai devreme, e nebunie, după pandemie.

Tot în Italia și nunta sau în Moldova?

Trebuie să fie tot în Italia. Soția mea e italiancă, toate rudele ei sunt aici, prietenii noștri… Ar fi prea greu în țară.

Cum te-ai hotărât să faci pasul ăsta? S-a cam dus povestea cu războinicul Vasile Mogoș 😊

Hahaha! Eee, nu e chiar așa. Am rămas războinic pe teren! Serios, am trăit suficiente experiențe până la vârsta asta, era momentul să fac pasul. Pe mine mama și tata m-au învățat foarte clar valoarea familiei. E un lucru sfânt. Tata mereu îmi spunea când eram mic: “Dacă ești sigur de fată, o iei și gata, o duci până la moarte!” Am găsit o fată extraordinară, cum rar găsești, așa că de ce să mai pierd timpul? O cunosc de când aveam 8 ani…

O cunoști de 8 ani sau de când aveai 8 ani?!

Nu vorbesc perfect românește, e adevărat, dar am zis bine: de când aveam 8 ani, eram de doi ani în Italia. Eu aveam 8 ani, am văzut-o, ea nu m-a băgat în seamă. Se juca volei cu surorile mele. Era cu trei ani mai mare ca mine, avea 11 ani, nu se uita la mine, eu păream un gândăcel 😊 Când am împlinit eu 13 ani am început să vorbim. Și restul… e poveste, cum se spune!

Verișoara cu “sânge de Mogoș” luptă pentru medalia de aur la Tokyo!

Dacă tot m-ai introdus în povestea asta fascinantă și în familie, trebuie să te întreb și de Andreea, verișoara ta, care a obținut medalia de bronz la Jocurile Paralimpice de la Rio în 2016, practică scrimă în scaun cu rotile…

Daaa, sunt tare mândru!

Iar acum s-a calificat pentru Jocurile Paralimpice de la Tokyo! Felicitări!

Uite, ieri a plecat spre Japonia! Am vorbit cu ea, e emoționată tare, dar în același timp e o fată așa puternică și știe exact ce are de făcut. Nici n-are nevoie de încurajări, de lucruri de-astea… Știe că o iubim și că suntem lângă ea, asta contează! A luat bronz la Rio, acum vrea să ia aurul! O să-i urmăresc tot parcursul. Cred că poate, că are sânge de Mogoș!

Moștenirea lui Stoian și ce-i așteaptă pe Man și Mihăilă: “Îi iau de gât, fiți cuminți! 😊”

Ne întoarcem la fotbal! Cum ai fost primit la noul club?

Foarte, foarte bine! Ți-am spus că am fost foarte dorit. În plus, aici a jucat multe sezoane, de prin 2015 până în 2019 parcă, Adrian Stoian. Iar toți au o părere foarte bună despre el, este foarte respectat. Am auzit numai lucruri frumoase despre el. O să discut pe larg la telefon cu Adrian despre ce mă sfătuiește să fac astfel încât totul să fie bine și pentru mine aici.

Cum e antrenorul Francesco Modesto, cum sunt antrenamentele cu el?

Uite acum ne întoarcem de la antrenament, după cum ziceam, și suntem frânți! E un antrenor pe stilul Gasperini și Juric. Impune un nivel de intensitate foarte mare, și la antrenamente, dar și din partea noastră la meciuri. Mie îmi place tare mult asta! Agresivitate! Plus marcaj om la om!

În decembrie se va juca primul Parma-Crotone, probabil cu Man și Mihăilă în atac, Nedelcearu și Mogoș în apărare. Cum crezi că va fi?

M-am gândit la asta… Trebuie să fie frumos și interesant. O să merg la început la Denis și Vali, îi iau de gât pe amândoi și le spun să fie cuminți 😊 Glumesc, va fi tare frumos pentru că de mult timp nu cred că s-a mai întâmplat un duel 2 versus 2 între colegi de la naționala României într-un campionat străin. Iar Serie B e un campionat puternic. Sincer, sper să fie bine pentru fiecare dintre noi patru, iar la final să câștige Crotone!

 “Pariez mult pe vasluianul meu de la Fiorentina, tata e scouter!”

În ce jucători tineri ai României crezi foarte mult și îi vezi să aibă un drum frumos în fotbal?

În toți cei pe care îi știu de prin Italia! Serios! Dar, unul pe care nu nu l-am văzut încă jucând, cu ochii mei, și pe care totuși aș paria mult, e băiatul ăsta, Louis Munteanu de la Fiorentina.

Interesant. De ce?

Fratele meu, vărul meu și tatăl meu urmăresc fotbal non-stop și se pricep, crede-mă! Ei mi-au spus că e unul din Vaslui, de la noi, extraordinar. Și chiar cred ce îmi spun, așa că m-au făcut tare curios și o să-l monitorizez atent.

România lui Vasile Mogoș. Atât.

Piemont, Veneto, Lombardia, Abruzzo, Emilia-Romagna, Marche. Acum Calabria. Ești deja la a șasea regiune din cele 20 ale Italiei și ai doar 28 de ani 😊 O să joci în toate 20?

Ar trebui să joc până la 38 de ani 😊 Mie îmi place toată Italia, la fel cum îmi place toată România. Uite, le tot spun italienilor cât de frumoasă e România, doar că le spun prea des și nu mă mai ascultă cu atenție 😊O prietenă de aici a fost în România și când s-a întors m-a luat tare: . Eu îi spusesem de o sută de ori, dar cred că e mai frumoasă decât puteam eu să-i povestesc.

Te-ai adaptat foarte repede la echipa națională și colegii te apreciază. Cât de dor îți e de națională?

Tu mă cunoști bine, poate o să mă cunoască încet-încet și mai mulți români. Măi, mie îmi e dor de tot ce înseamnă România, mereu! Iar de echipa națională, și mai mult! Cea mai mare emoție pe care am simțit-o vreodată în fotbal a fost pe Arena Națională plină. O spun tuturor. Dacă mă întreabă, eu asta spun: ce doresc eu oricărui copil român care joacă fotbal e să ajungă să joace pentru România pe Arena Națională plină! Ăsta trebuie să fie visul și asta le doresc să simtă!