EXLCUSIV. Psihologul naționalei dezvăluie secretele „tricolorilor”: „Un jucător uriaș a venit la mine și mi-a zis să nu intru în mintea lui”

Silviu Ioniță este psihologul echipei naționale de fotbal a României. O postură extrem de dificilă, am putea spune. El este cel care trebuie să pună ordine în gândurile unor sportivi considerați de unii microbiști, dar și de pseudo-cunoscători, drept fotbaliști cu mari carențe la acest capitol. Lumea vorbește pretutindeni despre mentalitatea deficitară a fotbalistului român, însă puțini știu cum stau lucrurile în realitate. Psihologul naționalei dezvăluie secretele „tricolorilor”, însă,înainte, vă invităm să aflati  câteva informații despre el.

Cine este psihologul naționalei, care dezvăluie secretele „tricolorilor”

Președintele Asociației de Coaching și Psihologie Sportivă, dar și co-fondatorul Sportpsy1, prima firmă ce oferă servicii de psihologia performanței din România. Mental coach ul echipei naționale de fotbal a României , lector în cadrul Scolii de antrenori FRF, speaker pe teme ce țin de psihologia performanței în sport sau business. Cu alte cuvinte, o persoană avizată, extrem de bine pregătită, care face parte de ceva vreme din staff-ul selecționerului Mirel Rădoi.

Într-un interviu acordat site-ului nostru în EXCLUSIVITATE, Silviu Ioniță a vorbit despre situațiile cu care s-a confruntat din momentul în care s-a alăturat echipei FRF și până astăzi. Relația sa cu jucătorii, mentalitatea sportivului român, necesitatea prezenței unui psiholog în cadrul cluburilor sportive. Toate au fost explicate pe îndelete în discuție pe care am purtat-o cu el.

Totul începe cu o… confuzie

Hațegan, trimis în camera VAR la finala Jocurilor Olimpice

Întâmplare șocantă într-un centru comercial: Jucător de fotbal rănit după un atac cu acid

Silviu, care este diferența dintre un psiholog și un psiholog sportiv? Si care este rolul principal al acestuia?

Răspunsul la întrebarea ta va lămuri o mare confunzie care se face în zona sportului. Nu este suficient să ai un psiholog la echipă, ci un specialist. Iar specialistul, în cazul acesta, este psihologul sportiv. Există o diferență foarte mare între un psiholog generalist și unul sportiv. Ca să exemplific. Un medic generalist știe și el cum să trateze o apendicită, însă, o operație reușită o poate face numai un specialist. Mai mult decât atât, fiecare dintre noi are sistemul propriei valori și atunci vrem să fim tratați de cei mai buni. Domeniul psihologiei sportive vizează, de fapt, mai mult zona de mental coaching, și anume dezvoltarea unui sportiv de la nivel normal, către zona de performanță, care înseamnă, de fapt, o altă mentalitate, o altă atitudine, înseamnă alte principii de lucru decât cu un om obișnuit. Aici, confuzia constă în faptul că noi avem impresia că psihologul se ocupă de această zonă a problemelor, de zona clinică, pe când un psiholog sportiv are scopul de a ajuta un sportiv să se transforme, să se dezvolte, să aibă toate atuurile psihice și emoționale pentru a se transforma într-un jucător de top. Cred că aceasta ar trebui să fie rețeta și pentru un părinte, și pentru un antrenor sau pentru o federație.

Suntem un popor care tratează, cumva, cu adversitate, ideea de a merge la psiholog. Au sportivii români această deschidere? Înțeleg rolul psihologului în cariera lor? Ai întâmpinat dificultăți din acest punct de vedere?

La nivel general, și mentalitatea românească s-a mai schimbat. La nivel sportiv, încă mai există o confuzie între un psiholog generalist și unul sportiv. Însă, lucrurile se schimbă pe zi ce trece, în sensul în care părinții vin către noi cu copiii lor, pentru a-i ajuta din acest punct de vedere. Încep și ei să conștientizeze faptul că sunt momentele acelea importante, precum căderile emoționale, căderile psihice, unde trebuie să se lucreze cu un specialist. Atunci când vorbim despre sportivi profesioniști, și aici mă refer la fotbal, tenis, handbal, cei care fac performanță în zona aceasta vin către noi, dar vin cu un alt discurs și cu alte nevoi. Și aici intrăm pe zona de mental coaching și lucrăm cu ei pentru a le dezvolta aceste abilități, de a le dezvolta reziliența la anumite situații, de a le oferi instrumente prin care să facă față momentelor dificile cu care se confruntă în viața inerentă de sportivi.

Nu există o baghetă magică

Ți s-a întâmplat, de-a lungul carierei, să te lovești de refuzul vreunui sportiv? Să îți spună “Nu, eu nu am nevoie să lucrez cu tine”?

Da, un fotbalist mare de la noi, foarte cunoscut, cu o carieră impresionantă, mi-a spus: “Silviu, respect ceea ce faci, toate lucrurile pe care le spui sunt foarte interesante, dar crede-mă că acum am reușit, după ani întregi, să-mi creez un echilibru personal și îmi este frică de faptul că, dacă te las să intri în capul meu, mă dezechilibrez”. I-am spus că îl înțeleg, respect atitudinea lui. Acesta a fost un refuz elegant pe care l-am primit, dar care arăta că exista deja un proces în care el lucra pe acest aspect. Postul pe care îl ocupa în cadrul echipei era unul de maximă responsabilitate și era foarte important pentru el să înțeleagă, să asimileze și să lucreze cu el însuși. În rest, am putut lucra cu toți, însă încă există acest mit al baghetei magică, în care eu vin și fac o minune și, imediat, se schimbă ceva în dinamica echipei. De multe ori se pune presiune pe noi să facem aceste intervenții aproape miraculoase, să transformăm niște pui speriați în niște lei care intră și îi mănâncă pe ceilalți. Există o discrepanță mare între așteptări și realitate, dar încercăm să explicăm că este un proces de lungă durată, așa cum se întâmplă și din punct de vedere fizic, tehnic sau tactic.

Discuțiile au loc numai în cadrul acestor ședințe sau le dai și teme pentru acasă?

Le dăm și teme pentru acasă, dar nu unele clasice. Vorbim despre un test pe care l-am construit la nivelul dezvoltării sau aflării profilului de performer de top. Am reușit să facem acest test pe baza unei cercetări la nivel national. La nivel international se spune că aspectul psihologic este cel mai important la un sportiv. Am confirmat și noi această teorie, după doi ani și jumătate de cercetare.

 Contează acest aspect mai mult decât orice altă calitate? Fizică, tehnică, tactică, etc.

Atunci când vorbim despre un sportiv complet, vorbim despre toate cele patru aspecte menționate de tine mai sus. La nivel psihologic vorbim despre două ramuri: cel mental și cel emoțional. Din cercetări da, putem spune că este palierul cel mai important, dar și cel mai greu de lucrat pentru că necesită o muncă în formă continuă, non stop. Toate situațiile cu care ne confruntăm sunt procesate la nivel psihic. Abordarea unui antrenament, ceea ce înveți în timpul unui antrenament, nu se rezumă doar la memoria musculară a corpului, ci și cât de prezent este creierul tău în acel antrenament, cât înțelege din dinamică sau din tactică. Până la urmă, creierul este cel care controlează acest corp, la fel și fiecare decizie luată pe teren

Psiholog pentru părinții copiilor-sportivi

Când crezi că ar trebui să înceapă consilierea psihologică a unui sportiv? La ce vârstă? Este suficient ca un fotbalist să primească această consiliere o dată la câteva luni, atunci când vine la echipa națională?

Nu, sigur că nu este suficient. Această consiliere ar trebui să înceapă încă din clipa în care copilul începe să bată mingea. Nu neapărat prin prezența psihologului care să facă o consiliere copilului, ci cu prezența psihologului care să ofere consiliere părinților în mod special, apoi antrenorului, pentru a învăța cum să relaționeze cu acești copii. Astfel, împreună, ar trebui să dezvoltăm o atmosferă propice pentru ca fiecare copil să simtă plăcerea pentru fotbal. Copiii ajung în câțiva ani în stare de „burnout” din cauza antrenamentului milităresc, fără să mai simtă plăcerea mingei. Încetul cu încetul, pe diferite etape de vârstă, trebuie construită această mentalitate de învingător de care noi ne tot plângem: Domne, nu mai avem mentalitatea asta de a merge peste ei, stăm tot timpul cu fundul în poartă să vedem dacă pică. Această mentalitate de învingător, subliniez, se construiește.

Fotbaliștii naționalei au o experiență importantă

Ce este mai greu, să montezi echipa națională pentru a intra pe teren să câștige, ori să îi remontezi după o înfrângere?

Sunt două procese total diferite, preferăm să fie nevoie numai să-i montăm pentru a câștiga, vă dați seama. Din fericire, fotbaliștii cu care lucrăm la echipa națională au o experiență vastă în spate. Au mecanisme destul de dezvoltate de gestionare a momentelor dificile pentru că au trecut prin multe meciuri, iar atunci au fel și fel de modalități prin intermediul cărora reușesc să se refacă destul de repede după o înfrângere. Datoria noastră este să îi remontăm, dar nu numai după înfrângeri, ci după fiecare partidă. Am avut meciuri și din trei în trei zile, iar efortul depus de ei este uriaș, oboseala se adună și la nivel fizic, dar și psihic. Să știți că este dificil să remontezi și după o victorie, pentru că dacă rămâi setat pe faptul că esti foarte bun, iar la meciul următor te vei relaxa, având acest capital de încredere, este posibil să nu te prezinți foarte bine pe teren la următoarea partidă. Astfel, îi lăsăm acele 24 de ore să proceseze și mai apoi încercăm să îi recadrăm pentru următorul meci, acolo unde sunt alte obiective, o altă tactică, poate sunt alți jucători. Noi, staff-ul tehnic, suntem într-un proces continuu de restructurare. Abia s-a terminat meciul, iar noi ne gândim cum să îl pregătim pe următorul din toate punctele de vedere: fizic, psihic, tehnic, tactic. Asta se întâmplă la echipa națională și sunt foarte fericit că fac parte din acest grup de profesioniști.

Concret, tu și antrenorii echipei naționale trebuie să calibrați un jucător într-o asemenea manieră încât el să nu se considere nici mai bun, dar nici mai slab decât adversarul său.

Exact. Noi vorbim aici despre optimum motivațional. Sunt jucători pe care i-am avut inclusiv la naționala de tineret, la fel și la echipa mare, care și-au dorit foarte mult să facă performanță. Dar din această dorință uriașă, există posibilitatea să intri cu un exces de energie în teren și să te pierzi. Ori comiți un fault, cum s-a mai întâmplat, ba chiar există posibilitatea să iei un cartonaș roșu, iar atunci te pui pe tine într-o situație dificilă și lași echipa într-o postură destul de delicată. Atunci este foarte important să-i calibrăm, să știe foarte bine să-și dozeze energia. Însă,cel mai important, să aibă mintea limpede pentru a putea judeca o fază și a lua propriile decizii instantaneu.

Accidentările, spaima fotbaliștilor români

Care este cea mai mare frică a unui sportiv?

Frica numărul 1 este cea de accidentare. Această frică este integrată în psihicul lor, în fiecare clipă din viața lor, chiar dacă ei nu sunt conștienți. Sportivii se tem că se pot accidenta și nu mai pot juca pentru o perioadă, iar atunci poate veni altcineva care să le ia locul în cadrul echipei. Ei se gândesc, în mod constant, la faptul că, după un asemenea episod, există posibilitatea să rămână cu cicatrici la nivel psihologic sau fizic, ori chiar să nu mai joace deloc.

Din punct de vedere psihologic, această continuă competiție pentru postul de titular este una benefică sau există și cazuri în care jucătorul este afectat emotional?

Impactul este în ambele sensuri, diferă de la personalitate la personalitate. Sunt jucători care se stimulează și dau mai mult la antrenamente pentru a arăta antrenorului că ei merită, însă sunt puțini, recunosc. Pentru asta ai nevoie de caracter puternic și mentalitate de învingător, jucători care să gândească astfel: “Eu merit să fiu acolo și nu rămân bosumflat dacă antrenorul nu vede imediat potențialul meu. Eu trag și mai mult de mine și îmi arăt calitățile în mod constant”. Acesta este și tipul de consiliere pe care o fac cu jucătorii care nu sunt mereu titulari. Unii se mai necăjesc însă, realist vorbind, ei la antrenamente sunt la 50 % din ceea ce pot cu adevărat. Ei merg pe principiul: “Păi cum să arăt ce pot dacă nu joc?” Aceasta este o mentalitate nepotrivită, iar noi încercăm să lucrăm cu ei pentru a-i determina să arate maximum la fiecare pregătire, în fiecare minut jucat. Altfel, ajungi în situația ca un fotbalist care are un parcurs constant să fie preferat de orice antrenor, decât un jucător care are suișuri și coborâșuri, pentru că nu știi exact pe ce te bazezi. Această competiție pe post este una foarte bună, dacă este tratată așa cum trebuie. De multe ori și antrenorii greșesc, însă nu este sub nicio formă cazul celor de la echipa națională, să fie foarte clar. Mă refer la acei antrenori care aruncă aceste provocări între jucători și îi lasă să se lupte din greu unii cu alții. Ei bine, în astfel de situații, riști să distrugi dinamica echipei, pentru că fiecare caută aliați care să îl sprijine, se creează mici bisericuțe, iar rezultatul final este unul de dezbinare. Acest proces de titluarizare trebuie să fie unul bine controlat de antrenori, să fie unul în limitele sportivității și al fair play-ului.

 Secretul reușitelor naționalei U21

Sportivii români nu prea reușesc să rămână constanți din punct de vedere psihic de la începutul și până la finalul partidei, mai ales dacă jocul nu este în favoarea lor. Cum putem îmbunătăți acest aspect? Putem spune că sportivii romani au un complex de inferioritate?

Nu de inferioritate. Ci de probleme de gestionare a momentelor importante. Se comentează mereu despre momentul psihologic al Simonei Halep, al Cristinei neagu, al echipei naționale. Aceste momente psihologice sunt inerente, important este cine le gestionează mai bine. Iar aici intervin cei pe care noi îi numim lideri, cei care trebuie să aibă abilitatea de a gestiona acele momente. Din păcate, noi suntem o națiune mută. Noi vorbim pe la colțuri sau după, atunci când toată lumea își dă cu părerea. Însă, când ar trebui să comunicăm rapid și să reglăm mentalitatea la nivel de echipă, noi nu o facem. Acest fenomen se întâmplă la toate sporturile, nu avem această cultură de a comunica. De aceea și antrenorii români sunt cei care gesticulează și strigă cel mai mult de pe banca tehnică, dacă facem o comparație cu antrenori din alte țări. Tocmai pentru pentru că ei încearcă să compenseze lipsa de comunicare din teren. Aici, cel mai important este să construim acești lideri la nivel de echipă. Cineva trebuie să își asume acea povară și să motiveze echipa să treacă peste acel moment psihologic defavorabil. Altfel, este foarte greu ca doar la pauză să încerci să reglezi lucruri.

Sa vorbim putin mai aplicat despre echipa de fotbal si as vrea sa incepem cu cea de tineret, mai exact cu evenimentul Euro 2019, acolo unde am reusit o performanta istorică. A fost, poate, pentru prima dată după mulți ani când s-a vorbit despre forta psihică, la nivel de grup, a fotbalistilor. Ai făcut parte si atunci, ca si acum, din staff-ul tehnic al selectionerului Mirel Rădoi. Cum ai reușit să îi motivezi pe băieți să se simtă egalii marilor forțe ale Europei?

Eu, personal, nu am avut o baghetă magică. Acolo a fost, în special, rolul antrenorului principal, al lui Mirel Rădoi, care a ales un staff foarte bun, pe care mai apoi l-a sudat, a stabilit niște obiective foarte clare, ne-a responsabilizat pe fiecare, însă într-o manieră aparte. Nu ne-a dat numai responsabilitatea, ci ne-a dat și valorizarea. De la maseur, magaziner, psiholog, fiecare a avut sarcini clare însă, în același timp și încrederea că ceea ce facem, chiar facem foarte bine. Și, atunci, toată lumea a venit cu o energie și o încredere fantastică, iar aceste aspect s-a transmis, imediat, și la nivelul jucătorilor. Atunci când au văzut entuziasmul și încrederea staff-ului, au intrat și ei repede în poveste și au început să creadă că se poate. Noi am confirmat valoarea echipei naționale meci de meci și au fost multe, deci nu se poate vorbi sub nicio formă de o simplă întâmplare. Încetul cu încetul, fiecare, atât la nivel individual, iar mai apoi de grup, a înțeles cât este valoros. Și, iată, am reușit să ne batem de la egal la egal cu echipe care sunt la un alt nivel al fotbalului. Nu a existat niciun secret, pur și simplu am crezut cu sufletul în șansa noastră și am crezut că suntem valoroși în sine. A fost o combinație perfectă între ceea ce Mirel Rădoi a cerut, și anume disciplina tactică, iar ceea ce și-a propus, i-a și ieșit pe teren, cu un anumit entuziasm. Gândiți-vă că rezultatele echipei de Tineret au fost aproape inexistente, nu ne mai calificasem de peste două decenii la un European, de 50 de ani la o olimpiadă. Și atunci exista această foame de rezultate, de glorie. Cred că a fost și pentru prima dată când presa din România a tratat atât de pozitiv un eveniment sportiv. Dacă am păstra aceeași atitudine și am investi pozitiv către acești jucători și către staff, cu siguranță s-ar vedea și în rezultatele echipei.

 Presa, adversarul cel mai de temut al naționalelor României

Îi afectează pe jucători ceea ce citesc în mass media?

Ne afecteză pe toți. Suntem și noi oameni, iar presa are puterea de a transmite informația și de a influența peste 20 de milioane de români. Acești români sunt și cei care vin cu multă energie asupra noastră, ceea ce este foarte important. Presa este liantul între sportivi și public, iar intermedierea aceasta contează foarte mult. Cel mai bun exemplu este chiar Euro 2019. Jucătorii au avut atitudinea potrivită, presa la fel, iar suporterii au simțit multă bucurie și energie pozitivă. Cred ca aceste trei elemente sunt cele care ne-ar putea face să redevenim ceea ce am fost cândva în fotbalul european.

Am vorbit despre trecut, să discutăm, acum, despre viitor. Ne-am aflat, deja, adversarii pentru calificarea la Mondialul din Qatar. Dăm, iarăși, nas în nas, cu Islanda. Are acest meci un impact psihologic asupra jucătorilor?

Cu siguranță da, însă nu numai asupra lor, ci și a noastră, ca staff. Cred, sincer, că este un lucru foarte bun, pentru că vom avea posibilitatea revanșei. Există această dorință la echipa națională. De exemplu, pregătisem foarte bine meciul cu Norvegia, în cel mai mic amănunt. Însă nu am mai avut această ocazie. În mod cert, acest meci cu Islanda o să fie o revanșă de care toată lumea chiar are nevoie. Pentru că fiecare dintre noi simte nevoia confirmării performanței și cred că este exact ceea ce aveam nevoie să se întâmple. Am picat într-o grupă în care putem demonstra că avem valoare și că merităm să fim acolo.

Vom juca, mai apoi, cu una dintre cele mai puternice echipe din Europa, Germania. Tinând cont de profilul psihologic al fotbalistului roman, poate fi un meci cu o echipă de un asemenea calibru un factor motivator sau un element de frică?

Nici nu contează, până la urmă. Important este faptul că Mirel Rădoi pregătește acest meci în așa manieră încât să facem o partidă bună. Nu plecăm pe ideea că suntem o echipă slabă și întâlnim cea mai bună echipă din lume. Vom avea grijă să facem în așa fel încât și jucătorii să simtă același lucru, să se bată de la egal la egal.

 Cum arată liderul perfect într-o echipă de fotbal

În martie, vom avea trei meciuri într-o săptămână. Efortul fizic uriaș, dar și miza, poate provoca un fel de blocaj psihic sau emotional în rândul jucătorilor?

Atâta timp cât și celelalte echipe joacă din trei în trei zile, noi trebuie să facem același lucru, să încercăm să obținem rezultate pozitive și să facem performanță. Este dificil, pentru că poate nu suntem la fel de bine pregătiți fizic, tehnic, tactic și psihologic, precum sunt cei din străinătate, acolo unde se practică acest sistem, din păcate. Iar aici nu mă refer la momentul prezent, ci la cel al pregătirii sportivului încă de mic cu acest sistem. Este foarte greu să se obișnuiască acum, ca adult. Și atunci, aceste carențe din urmă se văd. Dar trebuie să ne adaptăm cât de repede se poate.

Ce îi trebuie unui sportiv, din punct de vedere mental, pentru a avea calitatea de lider al unei echipe?

În primul rând trebuie să se cunoască foarte bine pe el însuși. Să își știe plusurile și minusurile, punctele tari și punctele slabe. Să aibă o abilitate de comunicare excepțională. Pentru că un lider poate să arate prin ceea ce face în teren că este cel mai bun, dar este foarte important și să creeze o legătură cu toți jucătorii, astfel încât să existe acea atmosferă propice la echipă. Pentru că, altfel, avem cazurile unor grupuri de jucători care s-au strâns împreună să participe la un meci si atât. Pe lângă asta, așa cum vă spuneam, în acest profil de performer de top, noi am inclus 17 trăsături. Avem aspect legate de leadership, aspect legate de dorința de a face lucrurile cât mai bine. Știm deja că noi, românii, avem mentalitatea de “lasă că merge și așa”. Un lider nu va gândi niciodată astfel. El va încerca să controleze toți factorii pe care poate să îi controleze. Nu poti controla vremea, nu poți controla atitudinea artibtrului, atitudinea publicului, nu poți controla cealaltă echipă decât într-o foarte mică măsură. Dar el, liderul, se străduiește să controleze ceea ce poate. Liderul trebuie să aibă și ceea ce noi numim spirit de luptător, de învingător, acel sportiv pe care îl privești, îl asculți, și realizezi că el se pregătește să câștige acel meci, ba chiar transmite și colegilor acea energie. Din păcate, nu avem mulți fotbaliști de genul acesta, care să inspire calm, liniște și minte lucidă, care să poată să “citească jocul” și să ia cea mai bună decizie în contextul respectiv.

 Silviu Ioniță anticipează o Olimpiadă de vis

Urmează participarea la Olimpiada de la Tokyo. Tinând cont de faptul că nu există un precedent de mai bine de 50 de ani, va fi greu de pregătit, la nivel psihologic, un eveniment de o asemenea anvergură?

Nu pregătirea la nivel psihologic va fi una dificilă, ci mai degrabă, eu aș lucra în sensul de a transmite ideea de oportunitate. Este un moment de mare oportunitate pentru fotbaliști, pentru staff, dar și pentru noi ca nație. Participăm la Olimpiadă și cu fotbalul, după o pauză de 50 de ani. Acesta este un mesaj foarte pozitiv pe care îl transmitem sportului international. Faptul că sportul românesc nu se rezumă la gimnastică, handbal, canotori, scrimă etc. Noi suntem dovada vie că, dacă se investește, se poate. Iar aici nu mă pot abține să nu numenționez meritul FRF care, în ultimii ani, a reușit să impregneze o idee modernă despre ceea ce înseamnă fotbalul modern. Încercând să aducă cei mai buni specialiști pe toate posturile, astfel încât să se creeze un staff și o echipă care să poată să ofere performanță. Inclusiv la echipele naționale mici, care nu sunt atât de mediatizate, dar poate că este momentul să le spunem. Și  acolo s-au obținut rezultate deosebite la campionate europene sau competiții de elită. Nationala U21 nu numai că a făcut acea performanță care părea unică și scoasă din context, în care s-a calificat la un campionat European, apoi a terminat pe locul 3, ba mai mult decât atât, s-a calificat și la o olimpiadă. Ei bine, iată că avem două calificări consecutive la Euro, ceea ce este fantastic. Asta transmite un mesaj foarte clar: și noi putem.

Selecționerul Mirel Rădoi vorbește foarte mult despre reconstrucția echipei naționale, despre trecerea jucătorilor de la de la echipa de tineret la naționala mare. Mulți dintre ei vin cu o performanță extraordinară în spate, însă la echipa de seniori nu au confirmat pe măsura așteptărilor. Este această trecere una dificilă din punct de vedere psihologic?

E o trecere ca de la liceu la facultate, este un pas extrem de important pentru ei. Deși pare că acest proces este unul natural, cele două naționale sunt total diferite, iar trecerea nu este una ușoară. În primul rând, nu toată lumea face facultatea și o termină cu note foarte mari. Iar mai apoi nu toată lumea profesează în ceea ce a învățat la profilul din facultate. La fel și aici: trecerea nu este una forțată, dar nici una naturală. La echipa mare este un alt cadru, un alt regim de joc, o altă presiune, o altă miză, o altă vizibilitate. Și, foarte important, o altă mentalitate. Este o trecere mare și nu mulți o reușesc în adevăratul sens al cuvântului. Dar, întradevăr, avem acestă generație excepțională de tineri și nu se pune problema ca ei să nu fie integrați la echipa mare. Vedeți bine că atitudinea noastră, a staff-ului, este aceea de a-i aduce și de a-i apropia de lotul echipei mari. Să se pregătească alături de noi, să joace și, astfel, trecerea să fie una mai ușoară și la momentul oportun. Publicul și presa au insistat pe faptul că trebuie luați de acolo și puși aici, insă este o abordare greșită. Din fericire, Mirel este o persoană echilibrată, rațională, care poate să gestioneze foarte bine aceste situații și știe cât și cum să se poarte, să trateze fiecare jucător, astfel încât trecerea să fie una benefică atât pentru fiecare jucător, cât și pentru echipa națională.

Psihologul naționalei despre…

Pe final de interviu, aș vrea să te rog să facem un concurs de imaginație. Eu îți dau un nume, iar tu îmi spui 3 cuvinte care caracterisează acea persoană:

Mirel Rădoi: Profesionist, Determinat, Forță care mobilizează

Ciprian Tătărușanu: Calm, Pozitiv, Pasionat

Ianis Hagi: Potențial fantastic, Creativitate, Sclipire

Nicolae Dică: Aici dezvolt, nu mă pot abține. O surpriză extrem de plăcută pentru mine. Ambițios și talentat ca antrenor

Ionuț Radu: Lider, Empatic, Un excelent comunicator

Viviana Sposub, apariție de INFARCT! Bustiera abia i-a acoperit SÂNII imenși

Aroganță uriașă a milionarilor Dedeman! Frații Pavăl au cumpărat un hotel de lux în Albii...

Claudiu Keșeru: Foarte setat pe scop, Jovial, Muncitor