De vină pentru căderea în prăpastie a fotbalului românesc nu e Chiricheș. El e doar profitorul unor selecționeri fricoși, care, lăsându-l să se facă de rușine, și-au săpat singuri groapa.
De vină nu e nici Pușcaș, ale cărui aere de vedetă dezumflată înainte de a se naște videază tot spațiul din jurul lui. Și i-l videază până acolo încât poarta i se pare un paraleu gata să-i înghită șifonierul cu țoale de firmă, targetul carierei sale. Așa că se ține departe de ea, nu vrea s-o deranjeze nici măcar de la 11 metri!
De vină nu e nici Alex Maxim, care dă peste cap statisticile meciurilor la capitolul execuții cu călcâiul, mai numeroase chiar decât pașii pe care-i face în timpul unei partide. Michael Jackson ar fi invidios pe piruetele lui!
Nici Bancu nu e de vină. El își vede nestingherit de ieșirile nervoase cu care vrea să prindă un rol secundar în remake-ul peliculei Zbor deasupra unui cuib de cuci. Cu mențiunea că Jack Nicholson ar fi invidios pe rânjetul lui împietrit, întipărit ca o ștampilă, prezent acolo și dacă planeta însăși s-ar surpa sub ochii lui. O tabelă blocată la 0-1, 0-3, 0-5 sau 0-25 i-ar fi totuna!
De vină nu sunt acești băieți și colegii lor din Generația Loser, altfel niște tipi simpatici, onești și preocupați până în măduva oaselor de tot ce e captivant în jurul fotbalului, mai puțin de meseria pe care și-au ales-o fiindcă duce spre saci cu bani, nu fiindcă îi interesează prea tare mândria de a câștiga trofee sau de a transpira în tricoul naționalei.
Adevărații vinovați sunt cei din armata de impostori fără demnitate și fără onoare, care, împinși de la spate de un spirit de slugărnicie medievală, au cocoțat în unanimitate în fruntea federației un președinte veleitar, înconjurat de o gașcă de farsori și scamatori eșuați, incapabili să scoată din joben nici măcar coada iepurelui. Sunt diviziile de termite din teritoriu, de la nord la sud și de la vest la est, gata să se vândă pentru un tricou și un pahar de whisky, neinteresați și needucați să se uite mai departe de propriul buric.
Șmecheri, Burleanu, Stoichiță, Vișan, Bodescu, Goga și întreaga bandă de bufoni i-au luat drept giranți ai apocalipsei, profitând de plastilina din coloana vertebrală a unui detașament de votanți căzuți în limbă după predictibilitate și sustenabilitate, submisivi candidați la o listă a rușinii demnă de a nemuri, cu nume și prenume, și peste o mie de ani. Atunci când extratereștrii vor popula Terra, iar indivizii aceștia, în frunte cu Răzvan și nea Miai, vor avea rezervat un capitol aparte în manualele despre calamități.
Ei sunt cei care au dinamitat în opt ani fotbalul românesc, transformându-l într-o cloacă dezgustătoare.
Sunt oamenii care i-au luat la mișto pe Hagi, Popescu, Mircea Lucescu, Chivu sau Lupescu pentru a legitima în schimb comedianți jalnici precum Florin Bratu, Lobonț sau Daum. I-au dat lui Rădoi pe mână naționala pentru a se școli fără patalama, neavând niciun stres că Mirel încălca propriile reguli legate de deținerea Licenței Pro.
Trâmbițează pe proiecte pompoase, cu denumiri racordate la un marketing de turmă, în timp ce fotbalul secundar sau terțiar pe care-l bagă la înaintare se face și el de rușine pe fronturile feminine sau juvenile, unde România e carnea de tun a Europei.
De vină nu e Daum. Nici Contra. Nici Rădoi. Nici măcar Iordănescu jr. Ei s-au agățat, cu orgoliile și interesele lor, de o corabie paradită care i-a plasat la prova, unde valurile, vânturile bat îngrozitor peste obraji. Iar în această vreme căpitanul trufaș se ascunde în cabină cu matrozii preferați, lăsându-i să-și rupă gâtul pe toți cei care cred că au nimerit pe un crucișător inexpugnabil.
Ceea ce vedem în ultimele zile e, de fapt, în toată frumusețea ei, Gala Burleanu. Sigur, ea n-are nimic de-a face cu Gala Hagi sau cu recenta Gala Mutu, unde pe gazon s-au desfășurat nume colosale, fotbaliști imenși, cariere epocale. Iar oamenii s-au bucurat, au făcut valuri, au aplaudat, au dat proba veritabilă a umorului românesc. Vă amintiți amuzanta scandare ”Gică, Gică, nu vedem de sticlă!”, nu? Și imensa sticlă publicitară s-a topit imediat pentru a le oferi fanilor prilejul să-i vadă pe Butragueno, Stoichkov, Prosinecki, Taffarel, Koeman, Dunga sau Hugo Sanchez.
Marți seara, în Giulești, Gala Burleanu a fost doar spectacolul unei administrații a parșiveniei, a complicităților și a incompetenței. Aria supremă a unei instituții în care președintele aduce a agent secret plasat unde nu trebuie, preocupat în primul rând să transfere peste hotare valize diplomatice în desele sale peregrinări, nu să gestioneze rațional cifrul celei mai importante federații sportive din România.
N-ar fi rău dacă, la următorul transport extern, va băga printre documente confidențiale măcar câteva poze cu bannerele de la partida cu Muntenegru și un CD cu coloana sonoră a serii. Aia cu demisia și cu urările pentru micul dejun și cină!