Gura păcătosului Becali… Dar banii, banii nu sunt tot ai lui?

Mariana Podeanu / 17.05.2021, 17:55
Gura păcătosului Becali… Dar banii, banii nu sunt tot ai lui?

Are o vorbă un bun prieten de-ai mei, vechi în fotbal, care zice așa: „la FCSB, doar ”secundul” se mai schimbă din când în când, antenorul principal este același”. Știu și că mulți zâmbiți, fiindcă mulți ați gândit-o. Gigi Becali însuși spune – și aș fi ipocrită să zic că nu mă amuză umorul său – că FCSB înseamnă ”faci ce spune Becali”.

Că ne sucim, că ne învârtim noi, că dezbatem, că-i aruncăm priviri sau replici din adăpostul studiourilor tv, asta este situația. Vă place sau nu, omul dacă-și pune în cap ceva, el asta face fiindcă bănuțul e la el.

Amintiri cu Olăroiu

Au fost puțini antrenori care au știut cum să jongleze cu Becali. Și cu voia sa, voi spicui ceva din amintirile pe care le am din vremea când era Olăroiu antrenor. Întâmplător sau nu, e vremea când ”Steaua” era ”numai una”, când se nășteau practic cele mai mari performanțe din epoca modernă, vezi accederea în grupele Champions League, după 20 de ani de secetă pentru fotbalul românesc, vezi o semifinală de Cupă UEFA și titlul, venite după lupte la baionetă, din aia adevărată, cu Rapidul lui Răzvan Lucescu. Care, ce credeți? Avea și el în spate tot un George, George Copos, cel pe care-l botezaserăm cu toții ”Domnul Presiune”.

Dar să revin la Oli și la abilitățile sale de a-l face pe Becali să ajungă la concluzia că cea mai bună opțiune e cea a antrenorului. Olăroiu, îl știți, nu avea cum în veci să spună replica ”cum spui tu, patroane”. În același timp, știa și cum să apese exact butoanele care-l făceau pe Gigi să accepte tot ceea ce-i propunea. Nu citez, dar cam așa își impunea antrenorul filosofia în fața omul cu cash-ul:

”Da, știu că ai vrea să-l vezi pe Croitoru titular cu Sevilla, dar, Gigi, am de ales între să-l bag de la început deși nu este fizic pregătit, sau să-l bag pe final, când dacă-i prindem pe ăia obosiți, cine știe, prinde ăsta o execuție ceva și vine cu un plus pentru echipă.”

Vreau să faceți abstracție de nume, de situație, de poveste, fiindcă precizez, nu e citat, e doar o adaptare, ce-mi mai aduc și eu aminte. Și mult mai importantă e extracția a ceea ce contează cu adevărat. El, Olăroiu, avea discurs și argumente, avea prestanță și, la fel de important, avea respect pentru patron. Un patron, bun, rău, măi, oameni buni, este patron. Și cu asta basta.

Dezbatere inutilă

Ceea ce se dezbate acum – cum că stai, că se bagă Becali, cum s-a băgat, cum că atunci când era în pârnaie, nu avea cum și de aia s-au luat titluri, ba nu, stai, că s-a băgat și atunci, deci iată, mitul cu băieții lăsați liberi și de aia câștigat l-a dărâmat Ștucan cu bilețelele trimise de la Poarta Albă – e așa, genul poveste de povestit.

Gigi Becali, într-un fel sau în altul, a intervenit tot timpul. Unii au tăcut mâlc, au lăsat capul în jos, alții s-au isterizat prin vestiare și a început scandalul, iar alții, unși cu toate alifiile pământului, abili, înzestrați cu niște calități, au comunicat în așa fel încât chiar dacă ei și-au impus voia, Becali n-a avut nici cea mai vagă senzație că e sfidat, respins sau chiar luat cumva ”om la om” de cel pe care îl plătește.

Gura pacatosului Gigi Becali
Gura pacatosului Gigi Becali

Cu toate păcatele din lume pe care le-ar comite zi de zi Becali, să nu uităm că este cam ultimul ”mohican” care nu s-a lăsat de sportul ăsta, după ce a stat o vreme la ”mititica”. Amenințat, certat, hulit, George Becali a stat ca Sfântul Gheorghe, cum adoră să se umfle în pene, drept și nu a abandonat fotbalul. Iar dacă vreți să facem o polemică în ceea ce privește sursa cașcavalului pe care Gigi îl investește, ați greșit pagina, copiii mei. Eu știu un lucru cert. Simplu. Fără floricele și ramificații: că Gigi Becali a scos din buzunar și a plătit, a cumpărat, a vândut, a negustorit din banii copiilor lui. Ce a câștigat din asta – nume, notorietate, fală, etc – este fix treaba dumnealui.

Un  exercițiu de imaginație

Și poate că în tot acest vacarm, da, este drept că într-un singur punct ar putea Gigi Becali să fie puțin mai cumpătat. Nu, nu ar trebui, ci ar putea, dacă vrea. Atunci când iese și-și pulverizează jucătorii. Îi mitraliază. Îi desființează. Ei, da, dacă stau strîmb și judec drept, vorba clișeului, aici poate să fi fost mai relaxați Reghe și compania, că Gigi nu avea cum să mai umple ecranele peste tot, din pușcărie, și să-și demoralizeze jucătorii.

Doar că, vă rog să mă scuzați, dacă pe domnii fotbaliști îi deranjează, îi demoralizează slova tăioasă și brutal de sinceră a șefului, le-aș sugera să facă un exercițiu. Să vadă cum ar fi să nu se mai urce în bolizii de câteva sute de mii de ”coco”, să nu-și mai poată scoate bombele sexy la expoziție pe Instagram, iar atunci când bagă cardul în bancomat, surpriză, este… gol.

P. S. Pentru psihicul zdruncinat, pentru problemele existențiale, de încredere în propria valoare sau stima de sine, există cabinete de psihologie, cu personal specializat, profi. Deși o scurtă privire a clasamentului, o revizuire a performanțelor ultimilor ani, un rezumat al cifrelor – titluri, cupe, calificări ratate, o aprofundare a statisticilor InStat ar putea să-i ajute pe fotbaliștii mai fragili la fel de mult în a desluși izvorul ieșirilor virulente ale patronului la adresa lor.