INTERVIU EVENIMENT. Mircea Rednic lovește fără milă în șefii fostei sale echipe: „S-au spus niște tâmpenii. M-au acuzat de interese și eu aduceam bani de acasă!”

Mariana Podeanu / 11.06.2021, 23:59
INTERVIU EVENIMENT. Mircea Rednic lovește fără milă în șefii fostei sale echipe: „S-au spus niște tâmpenii. M-au acuzat de interese și eu aduceam bani de acasă!”

Din aprilie, de când s-a produs ”divorțul” de Viitorul lui Hagi, Mircea Rednic a dispărut aproape total din peisaj. A refuzat total să comenteze orice subiect, de la despărțirea de ultima sa echipă și până la zvonurile privind propunerile venite dinspre Dinamo.

INTERVIU EVENIMENT. Mircea Rednic lovește fără milă în șefii fostei sale echipe: „S-au spus niște tâmpenii. M-au acuzat de interese și eu aduceam bani de acasă!”

Antrenorul care a împlinit 59 de ani cu o zi înainte să primească un ”cadou otrăvit” din partea patronului Gică Hagi rupe acum tăcerea. Și pune pe tapet totul. Vorbește despre planurile sale de viitor, care includ o revenire în fotbalul belgian, ca antrenor și ca posibil investitor, dar și despre eșecuri și, mai ales, dezamăgiri. Și au fost destule.
De asemenea, Mircea Rednic, unul dintre cei mai experimentați și titrați antrenori români la ora actuală, nu se ferește și pune degetul pe rana echipei naționale, căreia îi face o analiză la sânge, în exclusivitate pentru PlaySport.

Ce mai faceți, domnule Rednic?

Acum, bine. Mă pregătesc să mă apuc de muncă…

În Belgia?

Mai mult ca sigur, da.

Am văzut ceva despre Mouscron.

Da, da, e fosta echipă, acum au retrogradat, eu i-am salvat de două ori de la retrogradare și după au fost ceva probleme cu conducerea, n-au avut buget, de abia și-au luat licența și acum au retrogradat. Dar acum a preluat altcineva echipa, un fost jucător, coleg cu care am jucat la Standard Liege, el m-a sunat. Să vedem…eu oricum am vrut să mă întorc în Belgia. Și în plus e o oportunitate, eu întotdeauna mi-am dorit să mă implic într-un club, și ca antrenor, și financiar, sunt condiții foarte bune, au o academie de fotbal peste ce e aici la noi în țară, sunt susținuți și de primărie, e strategic bine așezat la granița cu Franța, e o chestie interesantă. Să vedem, sunt în discuții avansate, dar n-am luat încă o decizie…

Vă întoarceți în Belgia, care e nu a doua casă a dumneavoastră, poate chiar prima, spuneți-mi, vă simțiți mai apreciat acolo decât aici în țară?

Și aici sunt apreciat, dar mai sunt cârcotașii ăștia, care au pornit așa, cu niște lucruri care apoi niciodată nu s-au dovedit. Numai povești, și chiar nu mi-au făcut bine.

La ce anume vă referiți, concret?

Mă refer la colaborarea cu fiică-mea, s-a văzut clar, trebuie să fii tâmpit să spui că Rednic a venit cu fiică-sa ca să căpușeze Dinamo, când Rednic a adus bani de acasă, a susținut clubul și a împrumutat clubul, te doare…

Poate că a fost chestia aceea, când vrei să faci bine, îți auzi răul…

…În România așa este. Că au ei asta, ”stai, mă, că ceva nu se poate, că Rednic nu dă el bani așa de la el, el are un interes acolo, mare de tot”. Până la urmă, numai povești în articole, tot ce e pe acte, se vede clar ce comisioane a luat fiică-mea, o rușine! Ce comisioane a luat fiică-mea la Dinamo nici nu-mi ajungeau să pun jențile și cauciucurile la mașina mea. Așa-s oamenii, fiică-mea stă într-o casă de trei milioane de euro și se uită la niște comisioane?
Mai mult se vorbea despre asta decât se vorbea de ceea ce am făcut și ce jucători am adus. În ce condiții, să fie liberi, contracte mici. Când văd ce se întâmplă acum la Dinamo, să aduci jucători care n-aveau în țara lor banii ăștia, să le oferi contracte și să ajungi în situația să nu poți să le plătești, să fii dat în judecată, procese în care n-ai nicio șansă, că FIFA nu se joacă atunci când e vorba de salarii, și riști să pierzi tot! E păcat în primul rând de suporteri, că au făcut sacrificii mari. Dar o să le fie foarte greu în perioada următoare.

Mircea Rednic rupe tăcerea după despărțirea de FC Viitorul
Mircea Rednic rupe tăcerea după despărțirea de FC Viitorul

V-au mai sunat oameni de acolo, mă refer la partea de conducere în care sunt implicați suporterii?

Chiar m-a deranjat, și acum pentru prima oară spun, că ei au zis că m-au ofertat și Rednic n-a vrut să vină! Nici vorbă de așa ceva, după ce am încheiat contractul cu Viitorul, nu m-a căutat nimeni. Nu e adevărat că eu am refuzat, nu m-a contactat nimeni, nu m-a sunat nimeni.

Și dacă v-ar fi sunat?

Nu știu. Nu știu ce răspuns aș fi dat. Pentru că știu, am spus-o și o spun în continuare, că s-a ajuns în situația asta că pentru că Negoiță asta a vrut. Nu poți să dai clubul la unii care-s vai de mama lor! Nu poți să faci lucrul ăsta. Acum să mă implic, și să fac ce? Să vin cu bani, și după aia să apară Negoiță să-și ia banii. Păi ce să fac? Îi dau banii lui Negoiță și lui Cortacero ăsta, cum îl cheamă, să plătesc jucători pe care i-au adus ei? Cea mai bună soluție e ce s-a vorbit în presă, altfel, nu văd nicio scăpare. Îmi pare rău, îmi pare rău că am fost acolo, puteam să mă implic și nu se mai ajungea în situația asta, clar, cu contracte, cu jucători buni, o scoteam la capăt și mai și achitam din datorii, dacă nu s-a vrut, s-a vrut altceva, cei care au luat decizia de a da clubul pe mâna unor oameni care n-au nicio treabă cu fotbalul și nici așa, social, nu sunt o.k….asta e, sper ca până la urmă să se rezolve lucrurile, dar o să fie greu.

Când ați plecat de la Viitorul, n-ați prea vrut să vorbiți despre treaba asta…

…și nu vreau! Am o înțelegere cu ei, nu vreau să discut de… Îmi pare rău că n-am reușit mai mult, a fost și conjunctura care a fost. Nu e ușor să vii și să preiei echipa și în nici o lună de zile să vinzi jucătorii care făceau diferența. Eu am acceptat, că așa a fost de la început, dar am crezut că lotul pe care-l aveam la dispoziție, plus cei de la academie putem să înlocuim pe cei care au plecat. Plus Ghiță care s-a accidentat, și în urma discuțiilor cu echipa care voia să-l cumpere, a făcut testul medical și i-au găsit o problemă și a trebuit să se opereze și l-am pierdut și pe el. Deci am pierdut jucători care erau de bază. Și nu numai asta, au fost și multe meciuri egale, la limită, și nu vreau să discut, o iau ca pe o experiență. Ce m-a deranjat e felul în care am fost demis, mai era un singur meci din campionatul regulat și pe care l-au și pierdut, deci putea să se ia o decizie după acel meci. Asta m-a deranjat, restul, să fie sănătoși!

N-ați mai rămas în relații cu Hagi, cu Popescu?

Nu, am rămas în relații, n-are nicio legătură relația noastră, el e patron, el a decis, n-am ce să… N-a fost să fie și gata.

Știți ce am remarcat? Că s-a produs despărțirea asta chiar înainte de ziua dumneavoastră de naștere, ați mai păți asta…

Da, s-a mai întâmplat, nu-i problemă, dar de asta zic, mai era un singur meci, putea să se ia o decizie după aia, pentru că el știe foarte bine cum s-au pierdut meciurile alea, am avut 7 jucători lipsă, dintre care vreo 4 cu Covid, doi accidentați, și meciul cu Botoșani, și meciul cu Iași, și am fost nevoit să folosesc mulți jucători tineri. În fine, eu asta o iau ca pe o experiență, dar m-a deranjat felul, decizia care s-a luat, mai erau trei zile, nu murea nimeni. Și s-a adeverit că nici ei n-au câștigat meciul ăla, după aia. Nu murea nimeni dacă mai era un meci.

La Dinamo am înțeles cum stau lucrurile, dar ce ar trebui să se întâmple ca să mai antrenați pe Rapid, de exemplu?

N-aș mai putea să antrenez pe Rapid. N-ar fi corect față de suporterii mei, când eram mai tânăr, mai mergea, dar acum, nu. Asta nu înseamnă că decizia pe care a luat-o Mircea Lucescu e… – n.r. să antreneze pe Dinamo Kiev după Șahtior -, dar eu n-aș mai putea, nu în România, n-aș mai putea. Să mă întorc iară la Rapid sau să antrenez eu vreodată Steaua? Am spus, clar, și cu Rapidul, la fel. Chiar mă bucur că au reușit să promoveze, e o echipă iubită, de tradiție, au și stadion.
Uite, vezi? Și cu campionatul ăsta european, eu sincer îți spun, mă uit așa că mai e Belgia și am un fost colaborator care e în staff-ul lor, dar în rest, te uiți așa, doar pentru fotbal. Echipa României nu participă, și ce e mai dureros și trist e că aveai șansa să joci la tine acasă.

Mircea Rednic, despre Dinamo și Rapid
Mircea Rednic, despre Dinamo și Rapid

Exact asta voiam să vă și întreb, că e de frustrant.

Este, că era un avantaj. Singurul lucru bun care a rămas e că s-au făcut încă trei stadioane. Dar cum avem noi noroc, și la trageri, și la tot, când e vorba de lucruri bune, singurul stadion care nu s-a făcut e al lui Dinamo. Că sunt sigur că chiar și în situația actuală, cu problemele, cu datoriile, din moment ce aveai un stadion, era altceva. Vedeți ce înseamnă aportul suporterilor, și reușeai cu abonamente, cu bilete, să faci o treabă bună. Dacă n-ai stadion, cine îți vine? Bine, și suporterii, vedeți că ei au ”umplut” stadionul, dar când jucai pe Dinamo, erau o mie de suporteri. Adevărul e însă că dacă n-ai un stadion modern în vremurile astea, e greu, pe Arena Națională, e foarte mare pentru un meci, nu se merită. Și ca să revin, Rapid s-a ales cu stadion, Steaua, cu stadion, mai este un stadion de se ceartă pe el, ăștia de la rugby vor să joace doar ei pe el, mie îmi pare rău că n-am reușit să ne facem și noi un stadion.

Apropos de ”europeanul” ăsta v-aș întreba cu cine țineți, dar sigur îmi veți spune Belgia.

Belgia, mai mult ca sigur Belgia. Sunt de acolo, și plus de asta, nu e o echipă, sunt două echipe, să tot fii antrenor când ai de unde să alegi, au ales cât, 24 de jucători, nu? Au mai rămas încă vreo zece sau mai mulți pe lângă…

E într-adevăr una dintre cele mai bune generații ale Belgiei…

Și așteptările sunt foarte mari. În Belgia se vorbește chiar să câștige campionatul european…

O vedeți câștigătoare?

Eu zic că da, luat și individual, și ca echipă, eu îi văd câștigători pe ei. Nu că am eu dublă cetățenie, că stau acolo, că am lucrat și am jucat acolo, dar au jucători care pot să facă diferența. Eu merg pe Belgia!

Să ne oprim puțin și asupra echipei noastre naționale. V-ați uitat la ultimele meciuri?

Situația e aceeași…mari schimbări nu s-au făcut. Filosofia antrenorului a rămas aceeași, chiar dacă au mai fost unele comentarii, unele sfaturi, el merge pe strategia și filosofia lui. La un moment dat, mi-am dat și eu cu părerea și am zis că n-are rost, din moment ce el a fost pus acolo. Nu e el vinovat, cât sunt cei care l-au numit acolo.

Sunt oameni din campionate din străinătate care cred că cerem prea mult de la această echipă națională, că avem pretenții de la un fotbal care e văzut foarte prost, din afară.

Eu zic că materie primă avem. Materie primă avem, acum ce să zic?…

…Să lucrăm cu materialul pe care-l avem, de pildă?

Păi asta este situația, când accepți să vii, nu? Și eu, la fel, când am luat pe Viitorul. Una vezi de afară și altceva când ești acolo și lucrezi cu ei. Problema e însă atunci când mergi din greșeală în greșeală, și nu apare nicio schimbare, e normal să vină criticile. Selecționerul trebuie să și le asume, și am văzut că și le asumă, dar pe noi nu ne încălzește cu nimic.

Rezultatele sunt cum sunt…

E normal. Tu ai o filosofie, dar în primul rând sunt lucruri clare, pe care le înveți la școala de antrenori. Toată lumea spune ”să nu iei gol”. Să-și organizeze echipa să nu ia gol, și după aia, să se gândească și la faza ofensivă. Sau dacă te gândești mai întâi la faza ofensivă, să-ți alegi jucătorii și să-i obligi să facă ambele faze. O.K., joci ofensiv, dar în momentul în care ai pierdut mingea, să faci și faza defensivă, dar la noi nu s-a întâmplat lucrul ăsta. Și atunci am avut de suferit, și tot greul a căzut pe apărători, care au fost desființați, și pe portar. Care au făcut minuni, portarii noștri, și Tătărușanu, și Niță.

Cum ar veni, filosofia dacă nu se schimbă, se antrenează?

Da, da, cu siguranță. El e oltean, căpos, dar să știți că așa, teoretic, vede bine fotbalul. Doar că lumea nu are răbdare, în situația noastră, chiar nu mai are nimeni răbdare. Toată lumea vrea rezultate și dacă nu sunt, o să-i fie foarte greu.

Dacă ați fi antrenat acum în țară și v-ar fi cerut jucători pentru olimpiadă, ce ați fi făcut?

Eu aș fi fost de acord. N-ai cum să refuzi echipa națională. Că e prima echipă, că e echipa olimpică. Nu există așa ceva, acolo trebuie să trimitem ce avem mai bun pentru că sunt lucruri care rămân. Singura medalie la un campionat mondial a fost a ”cangurilor”, care a rămas.

Erați și dumneavoastră acolo…

Da, eram, da, în 81… E foarte important. Campionat mondial, olimpic, european, n-ai cum să neglijezi asta. Și nu trebuie ca președinții să decidă dacă îi lasă sau nu-i lasă. Aici mi se pare incorect. E naționala, sunt meciuri, le prinde bine, cele mai bune antrenamente le faci prin jocuri, mai ales în perioada asta că e timpul foarte scurt. Și ca imagine, și ca perspectivă, pentru jucători e bine.
Cum și cu campionatul european de tineret… A fost un turneu final de campionat european, tu trebuia să dai cei mai buni jucători acolo, nu să împarți trei acolo, patru acolo când joci preliminarii. Acolo trebuia sacrificat tot pentru tineret. Plus că tu nici nu i-ai băgat, doar unul sau doi au jucat titulari, după aia n-au mai fost. Aici trebuia să meargă cu cea mai bună echipă, am jucat de la egal la egal cu Olanda, cu Germania, a lipsit ceva, unii care să facă diferența, un Ianis, un Man, un Mihăilă, aici era clar. Tu și așa aveai șansele pe care le aveai și nici nu te-ai bazat mult pe ei, nu erau titulari să zici ”bă, ăștia erau indispensabili”. Așa la tineret, mergeai în semifinale, ce, a fost vreo diferență între noi și Germania? Niciuna. Din contră, noi am avut ocaziile cele mai mari. Rămâneam campioni europeni, așa, am fugit după doi iepuri și nu am prins nimic. Am pierdut și la mustață, supărări, dezamăgiri, și în partea cealaltă, n-am reușit, ce-am reușit? Am bătut Macedonia de Nord. Cum i-am bătut și pe ăia.

De ce credeți că un antrenor ca Mircea Rednic nu a ajuns niciodată pe banca echipei naționale?

Unul, că-s dinamovist, că văd că numai steliști sunt puși. Și alta, mai ales cu noul val, nu prea sunt agreat acolo, e un om acolo care le știe pe toate, care el a și numit antrenori înainte să vină Stoichiță. Dar nu am avut de pierdut… Mă doare, că nici măcar n-am fost luat în calcul, dar văd că numai steliștii, steliștii, să mergem pe mâna steliștilor până la capăt. Să vedem cum o să fie capătul ăsta.