INTERVIU. „Gheata de Aur” a Chinei îi atenționează pe Nicușor Stanciu și Ronaldo Deaconu. „Nivelul este mult mai ridicat decât îl vedem noi!”

Nicușor Stanciu și Ronaldo Deaconu, doi jucători văzuți foarte bine în fotbalul românesc, au luat calea Chinei. Stanciu a lăsat campionatul Cehiei, în timp ce Deaconu a rămas liber de contract, după perioada dificilă prin care trece Gaz Metan. Contactat de Playsport.ro, Cristian Dănălache, fost campion al României alături de Unirea Urziceni și jucător în China pentru o bună bucată de timp, a vorbit despre lucrurile de care s-a lovit în Asia.

Legitimat, în perioada 2011-2017, la diverse echipe din campionatul chinez, Cristian Dănălache a marcat goluri pe bandă rulantă, fiind chiar, în 2012, cel mai bun marcator din Superligă, desemnat „Jucătorul Anului” și prezent în „Echipa Anului”.

• Schimbarea aerului european, un hop important pentru Stanciu și Deaconu
• Situația pandemică îngreunează chemarea acestora la echipa națională
• Sume importante investite în fotbalul chinez pentru a crește valoarea jucătorilor autohtoni
• Antrenori străini, școliți în Europa, în funcții importante din academiile de top ale echipelor
• China, o nouă forță a fotbalului mondial în următorii ani?

Witsel, Carrasco și Paulinho, chemați la naționalele lor. De ce n-ar fi și Stanciu sau Deaconu?

Bună ziua, domnule Dănălache. Mulțumesc frumos pentru timpul acordat. Dumneavoastră ați jucat ani buni în China. Nicușor Stanciu și Ronaldo Deaconu au luat acest drum. Credeți că este o mutare bună pentru ei?

Contra și Stanciu, a 4-a victorie consecutivă în liga miliardarilor din Arabia Saudită! Damac e…

Naționala României, șifonată zdravăn, după tragerea la sorți de la EURO 2024. „Romelu Lukaku îi…

Din moment ce au făcut-o, da, este cea mai bună mutare pentru ei. Depinde și cum privim lucrurile. Pe plan financiar, este o mutare foarte bună. Pe plan sportiv, depinde, mai ales Stanciu, dacă poate să mai ajungă la națională. Ținând cont de restricțiile din China, nu cred că mai poate să fie chemat, deoarece trebuie să stea de fiecare dată în carantină când intră în China.

Făcând abstracție de regulile impuse de pandemie, ar mai putea să fie selecționat?

Eu consider că n-ar trebui să fie un impediment. Au fost aceste discuții de fiecare dată, când un jucător s-a transferat într-un campionat mai exotic, ca să zic așa. Și în timpul meu, în China, erau alți jucători care erau convocați la naționalele lor, doi jucători din Muntenegru, Dejan Damjanovic, unul dintre ei.

Și Witsel sau Carrasco, mai recent, la naționala Belgiei, sau Paulinho la Brazilia.

Da, exact. Pentru alții nu a fost nu impediment că jucau în China. Acum, depinde de fiecare antrenor, cum își face planul și cum consideră că ar trebui selectați jucătorii.

Ce sfaturi ați avea pentru ei?

Nu-mi permit să dau sfaturi nimănui. Cu siguranță, însă, adaptarea va fi destul de dificilă în prima parte. Este total necunoscută țara, mentalitatea, felul în care gândesc fotbalul, fazele de joc. În același timp, au șansa să joace cu alți 3-4-5 străini foarte buni în echipă și sunt și antrenori cu un CV bogat. Dacă ne uităm, cel puțin jumătate din managerii din prima ligă sunt străini. O să le prindă foarte bine și cred că o să fie o experiență foarte bună pentru ei.

Campionatul chinez, mult mai dificil decât pare la prima vedere

Ați jucat ani de zile în China, ați marcat goluri pe bandă rulantă. Ce particularități are campionatul chinez?

E destul de dificil de numit concret. Având foarte mulți jucători străini, mai ales în ultima vreme, când toți au trecut pe la naționala țării lor, nivelul este mult mai ridicat decât îl vedem noi. În același timp, în general, jucătorii care sunt transferați acolo, majoritatea sunt ofensivi. Din acest punct de vedere, chinezii cer de la jucătorii străini să facă diferența.

Cam acest model a fost adoptat, prima oară, și în țările arabe, mai ales cu brazilienii.

Jucătorii brazilieni sunt foarte căutați. Sunt peste tot. Au pretenția de la tine, ca jucător străin, mai ales că știu că ești mult mai bine plătit decât jucătorii locali, să-ți dea mingea și să faci diferența. Sunt cel puțin 5 străini la fiecare echipă, dintre care 3-4 sunt pe plan ofensiv, mijlocași de creație sau atacanți. E normal să aibă aceste cerințe. De asemenea, spectatorii vin la stadion pentru a vedea jucătorii străini și plusul pe care doresc să-l aducă.

Există și cazuri în care au naturalizat jucători străini.

Au încercat să facă acest lucru. Am văzut și eu vreo 2-3 jucători contra cărora am jucat în acei 5 ani petrecuți acolo că acum sunt naturalizați. Încearcă să găsească soluții pentru a crește nivelul propriei naționale. (n.r. – Alan, fost jucător la Red Bull Salzburg) și mai este Elkeson, care a venit la un an sau doi după ce ajunsesem eu. A ieșit golgheter și acum joacă la naționala Chinei.

Veneau oamenii la meci?

Da. De exemplu, eu, în primii ani, am avut norocul să joc meciurile de acasă cu 25-30.000 de oameni în tribune care chiar făceau atmosferă foarte frumoasă. Stadioanele sunt mari sau foarte mari cam în fiecare oraș, undeva la 50-60.000 de locuri. Se umplu, mai ales la meciurile mari.

Hoteluri de 5 stele, academii de top, oameni de fotbal în funcțiile importante și pasiunea pentru fenomen

Cum sunt facilitățile de antrenament?

Totul la superlativ. Baza noastră avea mai multe terenuri. Echipamentul de antrenament se schimba la 3 sau 6 luni. Cazarea, mereu, la hoteluri de 5 stele. Aveam toate condițiile pentru a face performanță.

Circula, la un moment dat, o poză pe Internet cu investiția celor de la Guangzhou în infrastructură.

Este o discuție mai lungă. Mai toate echipele mari din Europa au început, dorind să atragă piața asiatică, să-și deschidă academie proprie în China. Din ce știu, Atletico Madrid și Bayern Munchen au. Mai mult, fiecare club chinez cu propria academie își aduce antrenori străini, în funcție de filosofia sau felul în care patronul dorește să joace echipa. Unii au mers pe stilul olandez, unii pe stilul nemțesc. Sunt foarte multe academii pe aceste două stiluri care au coordonatorul centrului, dar și 6-7 antrenori din Europa. Pe lângă aceștia, au și antrenori chinezi care, în timp, să învețe lucruri de la cei europeni.

*Centrul de antrenament al celor de la Guangzhou

Pe lângă aceste lucruri, înainte de pandemie, erau și celebrele turnee organizate fie în America, fie în Asia (n.r. – International Champions Cup).

Din același motiv: pentru a atrage piața asiatică. E vorba de marketing, totul se învârte în jurul banilor, iar Asia este o piață care atrage. Au mai fost și supercupe care s-au jucat în China (n.r. – edițiile din 2009, 2011 și 2012 ale Supercupei Italiei s-au jucat în China).

Când ați ajuns în China, au existat bariere socio-culturale de care v-ați lovit sau care v-au șocat?

Nu au fost probleme din acest punct de vedere. Erau destul de mulți chinezi care știau de România, mai ales despre perioada de dinainte de 1990. Ba chiar m-am întâlnit cu oameni care-mi spuneau că urmăreau filme românești. Mai greu a fost, la început, cu comunicarea. La restaurant, în primul oraș în care am fost, Nainjing, fostă capitală a Chinei, doreau să o țină cât mai originală și pe stil vechi. Astfel, nu erau mulți străini, nu se vorbea engleză. Primul impact a fost la restaurant, când nu aveau furculițe și trebuia să mânănc cu bețele. Cu timpul, a devenit un oraș cu foarte mulți străini.

Ați învățat limba chineză?

Șitam câteva cuvinte în mandarină, pentru a mă descurca pe teren, în taxi sau în restaurant, dar doar atât. Aveam noroc cu fetița mea, care știa și-mi traducea când aveam nevoie.

„El Dorado-ul” chinez, un eșec de proporții?

Guvernul chinez a investit foarte mulți bani. Au fost cumpărați jucători pe zeci de milioane de euro și au fost date salarii pe măsură. După, s-a închis robinetul. De ce?

Au făcut multe facilități. Erau încurajați oamenii de afaceri să investească, având anumite beneficii: nu mai plăteau taxele sau plăteau mai puțin, iar restul banilor îi puteau investi în fotbal. La un moment dat, a fost un fel de plafonare. Nu i-au mai lăsat să transfere pe bani foarte mulți, fără să plătească taxele la fel de mult cât era transferul în sine. A început să fie o competiție între oamenii de afaceri și cei ce dețineau echipele. De exemplu, eu aduceam un jucător pe 3 milioane, venea celălalt și dădea 5 pe altul și tot așa. De aceea au ajuns să cumpere cu zeci de milioane. Atunci a intervenit Guvernul. Acum trebuie să plătească taxele atât cât costă și transferul în sine.

Ei și-au dorit să crească nivelul și să facă din China una dintre puterile mondiale la nivel de fotbal. S-a făcut vreun progres?

Da. Era o discuție pe această temă. La un moment dat, acum câțiva ani, se tot vorbea că aduc jucători străini, valoroși, dar nivelul naționale stagnează. Nu înțelegeau de ce. Au venit cu ideea de a forma o națională under-23, care să fie antrenată de manageri străini, iar, pe fiecare compartiment, fundași, mijlocași și atacanți, să aducă jucători străini care au jucat în China și care au avut rezultate bune, pentru a-i antrena. S-a oprit proiectul. Ar fi dorit ca acei jucători să stea împreună, pe modelul Luceafărul de la noi, și să formeze o echipă în Liga a 2-a. Atunci s-au opus cluburile care dețineau jucătorii. Tot timpul, însă, a fost această discuție. Pe plan ofensiv, atacanții locali nu pot crește, deoarece sunt jucători străini care joacă pe posturile respective. Au crescut, artificial, nivelul campionatului, dar cu naționala n-au avut rezultate, deoarece majoritatea jucătorilor nu prea joacă. Încearcă să găsească formula corectă pentru a crește nivelul național. Eu cred că or s-o găsească, cu condițiile și academiile pe care le au, plus numărul lor, ca populație.

În Europa nu prea se găsesc jucători chinezi.

N-au motiv să plece. Spre deosebire cu sud-coreeni, care joacă la cluburi mari din Europa, chinezii nu pleacă. Au salarii de milioane de euro pe an acasă. În Europa, nu le dă nimeni banii aceștia. Stă acasă, joacă, e cu familia, toată lumea îl știe și nu are niciun motiv să plece. Sunt și greu adaptabili la continentul european, cu stilul de viață. Coreenii sunt altfel. Nu au acele salarii în țară, au o altă cultură și o altă calitate. Sunt cei mai buni jucători cu care eu am jucat, cei din Coreea de Sud.

Liga 1, în lumea a treia fotbalistica?

În prezent, după ce ați agățat ghetele, ce faceți?

Am început cariera de antrenor de un an și jumătate. Din ianuarie, sunt antrenor la CSM Alexandria. Avem obiectiv promovarea, acum sau, în cel mai rău caz, din vară. De asemenea, mai joc, îmi place fotbalul, îl joc peste tot, la sintetic, la Liga a IV-a, oriunde mă cheamă prietenii.

Ați luat titlul cu Dan Petrescu la Urziceni, ați jucat în Europa, erați una dintre echipele puternice din Liga 1. Cum ați câștigat campionatul, ținând cont că erau alte echipe favorite (n.r. – Dinamo, FCSB, CFR Cluj, Vaslui, Timișoara)?

În acea perioadă, și conjunctura a fost de așa natură. Unele dintre echipele menționate n-au fost în cea mai bună formă. De asemenea, eram și noi într-un moment foarte bun, o echipă solidă, cu 20 de jucători în care putea să joace oricine, fără să se simtă diferența. Erau etape când schimbam 5-6-7 jucători și nu se vedea nicio diferență. La orice nivel, lotul contează foarte mult. Degeaba ai 25 de jucători, dacă nu ai și calitate.

Cum este antrenorul Dan Petrescu?

Din punct de vedere al disciplinei și al rigurozității, este un antrenor foarte strict. Încerc și eu să-l aplic astăzi. Mi se pare esențială disciplina în cadrul echipei. Am mai vorbit, de-a lungul timpului, mai ales în China, când am avut meci direct în cupă. Am discutat. Tot așa, când a venit el (n.r. – după ce a plecat de la ASA Târgu Mureș) la fosta mea echipă, m-a sunat și m-a întrebat una-alta, pentru că știam jucătorii care erau atunci la echipă.

Poate să oprească cineva pe CFR Cluj?

Ținând cont de ultimele meciuri, se vede o scădere în jocul echipei când privim rezultatele. Și înainte, jocul nu era cel mai plăcut, dar aveau rezultatele de partea lor. Acum, ultimele 5-6 meciuri, a fost destul de dificil să mai câștige. Au avut și meciuri în care au fost egalați în ultimele momente, lucru ce nu s-a întâmplat în trecut. Categoric, însă, CFR Cluj pleacă cu prima șansă.

Cum este Liga 1 de acum față de competiția în care ați jucat dumneavoastră atunci (n.r. – 2007-2010)?

Nu se poate compara niciodată. Toți cei care au jucat în aceeași perioadă declară același lucru. În primul rând, nu mai sunt echipele de tradiție care erau atunci. De asemenea, atunci erau jucătorii cu calitate foarte mare, iar, acum, este foarte greu să mai găsești fotbaliști, în prima ligă, cu aceeași calitate.

Să nu uităm și meciurile în competițiile europene. Aveam echipe în grupele UEFA Champions League sau UEFA Europa League constant.

Erau jucători de așa natură. Când ai 7 echipe care se pot bate la titlu aproape tot campionatul, e clar că nu pot produce decât jucători buni și fotbal de calitate. Acum, an de an, sunt aceleași echipe implicate în lupta pentru titlu. Ar trebui să ridice niște semne de întrebare acest lucru.

Doar AȘA nu vei fi dat afara de la locul de muncă! Asta te scapă...

Anunț oficial de la PPC România. Cât vor plăti clienții acum pentru energia electrică

Cristian Dănălache a evoluat, în România, pentru echipele CS Otopeni, UTA, Unirea Urziceni și Sportul Snagov. Cele mai importante performanțe le-a atins cu trupa din Urziceni, alături de care a cucerit titlul național în 2008-2009 și, cu care, în stagiunea următoare, a jucat în UEFA Champions League.