Lacrimi și lumini aprinse

„M-am trezit cu oră înainte de concurs, am vorbit la telefon, i-am urat baftă, apoi, după concurs, ne-am sunat din nou și am început să plângem amândouă. Plângea ea, plângeam eu… noi două, la mii de kilometri, două plângăcioase”.

Becul aprins de la ora 4.40. Lacrimi și lumini aprinse

E întuneric, e dimineață, e vară și luminile încep să țâșnească prin ferestre. Dintr-o cochilie de beton, undeva la etaj, pulsul unei femei sparge pereții. Tâmplele zvâcnesc, emoția clocotește prin toți porii și se scurge prin șuvițele de păr. Mihaela Melinte nu a putut să își urmeze sportivii la Jocurile Olimpice de la Tokyo. Bianca Ghelber, eleva sa, a intrat în finală. La Bacău crapă de ziuă.

Interviul curge în tonuri. Râs și lacrimi. „Pe cine să dau vina? Și mă mai ajută cu ceva? Am fost supărată, am vorbit și cu cei de la Federația de Atletism și… și mi-am încurajat sportiva prin telefon. Peste tot am fost cu ea, la Jocurile Olimpice, competiția supremă, nu s-a putut. Mi-au spus că Bianca Ghelber și Alex Novac, sportivii mei calificați, s-au calificat datorită rankingului, nu în urma baremului. Ce legătură are? Toți antrenorii merită să fie acolo alături de sportivii lor, când începe concursul o să mai întrebe cineva, tu ești cu ranking, tu cu barem? Nu m-a trecut nici măcar pe extensia de listă, cei de acolo puteau să o facă”.

• VEZI AICI INTERVIUL oferit de Mihaela Melinte anul trecut, în luna august, atunci când nu i s-a permis să își urmeze sportivii la Jocurile Olimpice de la Tokyo

„Mă mulțumesc să intre în primele 6”, spunea Mihaela Melinte, într-un răsărit de august, anul trecut, înaintea finalei în care urma să arunce Bianca Ghelber. Și Bianca a prins estimarea antrenorului. Cine să o cunoască mai bine? „Lumea nu știe ce muncă e!”. Și chiar nu știe.

România, la un pas de titlul european! Mesaj optimist înaintea finalei de Minifotbal contra Serbiei:…

Veste importantă! Cine sunt adversarele României din grupa de la Campionatul European de handbal feminin

Miercuri. După un an

Miercuri, după un an, la Munchen, Bianca a câștigat aurul european. Este prima medalie a atletismului românesc la o competiție continentală după 12 ani! Primul aur după două decenii. Ranking, barem… aur pur. Muncit și plâns. Și mai rămâne, agățată printre rânduri, cârligul unei dorințe. „În 2024 tragem la medalie”.

„Am zis medalie? O să fie aur”

A trecut un an și Mihaela Melinte e tot cu lacrimi în căldarea ochilor. „Am plâns din nou, acum pe stadion. Și de bucurie”. Bianca stă înfășurată în tricolor și, la rândul ei, are obrajii umezi. La Snagov, înainte de plecarea spre Campionatul European de la Munchen, sportiva s-a pregătit fără să aibă la dispoziție o cușcă. Practic a aruncat fără repere. Pentru că așa e la noi, aurul se naște din frustrare, suferință, neajunsuri. Lacrimi și lumini aprinse.

Cu cine a votat fiica Elenei Lasconi. Ce a declarat tânăra după ce mama ei...

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a...

P.S. Joi, după un scurt dialog imbibat în felicitările reporterului, Mihaela Melinte și-a schimbat promisiunea. „Am zis medalie în 2024?”. Licitez! „O să fie aur! Medalia asta ne-a dat oxigen, respirăm mult mai bine!”