În acest an, 14 Mai a fost sărbătorit pe 11. Când vine vorba de un nou stadion în „Ștefan cel Mare”, de 14 Mai, mă simt sătul de alai. Ministrul Bode, cu galimatiasul său răvășitor, a putut pe 11 și, pentru a anunța ce a promis încă de anul trecut, sărbătoarea celui mai galonat club din sportul românesc a fost devansată. 74 de ani fără trei zile. E mult soare și dezlegare la pește. Doamne Ajută! Poate, de data asta, se face!
Apropo de alai. Alai și lacrimă. Am una bună cu fostul ministru Vela. Marcel Vela, cu tot vântul electoral în pupă, cu glorii și fani, în inspecție la Velodrom, acum câțiva ani. Vânt de vară. Și speranță. „Vrem stadion fără pistă!”. Pe atunci se „făcea” la Velodrom. Și ministrul ar fi decretat să aibă mai multe locuri decât „ăla din Ghencea”. Nu cu mult. Așa, de orgoliu. Orgoliu și misticism. Facem de 33.000. 33 e vârsta la care a murit Iisus. Și să fie în formă de lacrimă. Lacrima Mântuitorului. Și o minune. Hop o machetă. Și apoi uitare. Elanul lui Vela s-a frânt în propriul mandat. Și n-a curs nici măcar o lacrimă.
Miercuri, pe 11 Mai, Lucian Bode anunță un stadion de 25.000 de locuri. Clubul Sportiv Dinamo a reușit, după decenii, să își pună ordine în acte. Asocieri, dosare la DNA, lucrări începute și nefinalizate, tablă, șanțuri, forări. Lacrimi. Sintetizează domnul Bode:
„A picat proiectul la un moment dat pentru că se dorea pe alt a amplasament, a picat pentru că era un dosar penal deschis la DNA, a picat pentru că era un proces în instanţă, dar acum toate aceste lucruri nu mai există. Pe lângă decizie, eu am predat şi tema de proiectare, am predat şi certificatul de urbanism, toate documentele necesare, pentru ca Ministerul Dezvoltării prin Compania Naţională de Investiţii să demareze procedura de demolare şi de construcţie. Noi estimăm că în 2024 noul stadion cu capacitatea de aproximativ 25.000 de locuri să fie gata. Aceasta este dorinţa constructorului”.
Toate bune și frumoase, domnule ministru. Însă demolarea o face cel care deține terenul. Peste dorințe și lacrimi, capacitatea o stabilește proiectantul. Așa e, de obicei, la noi. Vrem multe, însă ne împotmolim în ce putem face.
În rest…Soare. Soare, glorii, copii. Cercelul lui Dorin Mateuț strălucind în franjuri de raze, Mircea Lucescu și o nouă promisiune, „mă întorc când se face stadionul”, Elisabeta Lipă și amintirea machetelor din mandatul său, Loredana Dinu și căruciorul în care se află fetița ei, Ivona, fiica regretatului, eternului Ivan Patzaichin, președinți, vicepreședinți, grade. În termometru și pe umeri. Speranțe și amintiri. Și ciudata absență a Peluzei Cătălin Hîldan. „Vrem stadion fără pistă”.
Pe pistă, cu privirea spre marii fotbaliști care au scris istoria pe gazonul care azi e ros de soare, Adrian Cefalan, directorul CNI. Pare atins, la rândul său, de festivism. De fapt tânjește, cu echipamentul în mână, să renunțe la cravată, costum și pantofi și să intre pe teren. Lângă Dănciulescu, Lică Movilă, Marius Niculae, Dănuț Lupu, Ionel Augustin, Marin Dragnea, Dorin Mateuț, Leo Grozavu, Sebi Moga, Florentin Petre. Și alții, să fiu iertat! „Mai durează”. Cafalan calcă gazonul la pauză. Mai durează până la buldozer. „Peste opt luni, cam așa…”. Studii, fezabilitate, prefezabilitate, demolare, proiect, listă, sinteză, indicatori tehnico- economici. „De procese am scăpat”. Ne-a spus-o, mai devreme, ministrul Bode! Lacrimi. Și speranțe. Mai vrem ceva, Pronie dragă! O lovitură liberă de la 20 și ceva de metri. Pentru gheata lui „Mateo”. Pentru încă un „Bilbao”. Să mai vărsăm o lacrimă. Însă azi nimeni nu faultează.
La mulți ani, Dinamo!