EXCLUSIV. Mărturia dramatică a unei foste gimnaste: ”Aș fi preferat să mă bată decât să fiu numită putoare infectă” + Antrenorii Larisei Iordache arătați cu degetul

În iulie 2020, Diana Teodoru, fostă componentă a loturilor naționale de gimnastică, șoca printr-o postare impresionantă pe pagina sa de facebook, unde evoca o parte dintre abuzurile suferite în perioada de activitate.

”La început, totul a fost bine și frumos, dar apoi, după câteva luni, s-a dezlănțuit iadul. Unii oameni din sală au început să mă numească vacă grasă, deși aveam doar 29 de kilograme la 12 ani, adăugând că nu sunt în stare să fac ceva și că sunt un nimeni, spunându-i mamei că ar trebui să fie recunoscătoare că nu mă bat”, scria fata originară din Bacău.

Și detalia: ”Antrenorii m-au ținut în sală, deși aveam o ruptură musculară, am fost aproape să concurez cu un deget rupt. Ultima accidentare a fost la spate, durerile au început cu patru zile înainte de vacanță și, când m-am întors, unul dintre antrenori m-a întrebat cum de mă mai doare. La doctor, mi s-a spus că aveam o vertebră deplasată cu 6 milimetri. Desigur, am făcut și lucruri rele. Am trișat la antrenamente? Da, de multe ori. Am adus dulciuri pe ascuns? Da. Am fost o gimnastă cu care se lucra ușor? Desigur că nu. Am meritat tot ce mi s-a întâmplat? Nu cred”.

Carieră pe traseul Bacău – Onești – Deva – Izvorani

O întrebare rămasă suspendată peste timp: a meritat? Azi, Diana Teodoru e frământată în continuare de furtunile trăite în perioada de sportivă și oferă noi detalii despre experiențele sale traumatizante și, în special, despre efectele resimțite și în prezent. Dar, în premieră, rostește și nume. Ale antrenorilor în fața cărora s-a simțit umilită, neglijată, agresată.

Să avem însă în față, pe scurt, traseul carierei: gimnastică începută la 4 ani, până la 10 ani la SCM Bacău, după care, în sistem centralizat, cinci ani la Onești, Deva și Izvorani, înaintea retragerii aproape de împlinirea vârstei de 16 ani.

”Am furat dulciurile din camera antrenoarei”

Diana rememorează întâi un moment petrecut la Onești: ”Lucram la sărituri și, fix înainte de bătaie pe picior pentru salt, am simțit o arsură la coapsă. Era ceva mai serios decât o întindere, pentru că nu mai puteam păși aproape deloc. M-au trecut la bârnă, unde, din cauza accidentării, făceam doar piruete. Cred că antrenoarele s-au simțit luate la mișto, dar efectiv nu aveam cum să exersez altceva într-un picior. Atunci, una dintre ele m-a apucat zdravăn de o mână și a început să mă alerge prin toată sala, cu forța. Aproape că mă târa ca pe un sac de cartofi, pentru că mi-era imposibil să și merg normal, nici vorbă să fug!”

”Antrenorii și staff-ul medical n-au făcut nimic pentru a-mi rezolva problemele de sănătate ivite atunci. M-au dus părinții la un fizioterapeut în Bacău spre a mă pune din nou pe picioare”

Povestește apoi mai degrabă amuzată și un episod domestic: ”Ciocolata însemna aur în condițiile în care eram controlate la sânge pentru fiecare gram în plus la greutate. Într-o noapte, una dintre antrenoare a plecat acasă, n-a rămas cu noi în cantonament. Am pândit-o, iar câteva fete au reușit să intre la ea în cameră și să ia toate dulciurile. A fost de vis! Dar a doua zi ne-a așteptat și pedeapsa, la pachet. Curse până la epuizare de jur împrejurul sălii”.

”Plângeam aproape zilnic”

Capitolul înfometării e ca un laitmotiv: ”Am mâncat atâta salată verde chioară de nici n-am mai vrut s-o văd ani de zile după ce m-am lăsat. De multe ori, nu avea nici oțet, nici sare, doar foile goale. Nu mai spun peste câte mese de seară am sărit ca să nu cumva să ratez testul de greutate de a doua zi dimineață. Când am ieșit din activitate, aveam 1,43 metri și 34 de kilograme. Apoi, în mai puțin de un an m-am îngrășat brusc 20 de kilograme! Acum am 48 kilograme, dar mă lupt să ajung la 45”.

”Am tot ezitat să spun numele antrenoarelor cu care am trecut prin aceste momente dureroase. Dar acum nu cred că mai trebuie să procedez așa. E vorba despre Tabita Trandafir și Carmen Smeu”

Diana mărturisește însă că, dincolo de pedepsele și suprasolicitările fizice, ceea ce a marcat-o cel mai mult au fost agresiunile verbale. ”Aveam doar 12-13 ani, așa că atunci când antrenorii ajung să te numească în mod repetat «putoare infectă» dacă nu-ți ieșea ceva la repetiții, e ca și cum îți cade cerul în cap. Sincer, uneori aș fi preferat să mă bată decât să mă trateze cu astfel de cuvinte dure. Și mai primeam amenințări. «Dacă vrei să faci școală, fato, du-te acasă!». La lot, nimeni nu te încurajează să te ocupi și de școală, ceea ce mi se pare nefiresc. Pe afară, altele termină facultăți și tot ies campioane, adică se poate”, spune băcăuanca.

Ea își amintește că ”în ultimele luni petrecute la Izvorani plângeam aproape zilnic, dar evitam să spun ceva antrenorilor despre cum mă simțeam”. Diana n-a făcut parte niciodată din lotul olimpic mare de gimnastică, ci a ajuns maximum în grupul B, cel de rezervă, și la juniori, fiind colegă de generație cu Andreea Munteanu, Ștefania Stănilă, Asiana Peng, Silvia Zarzu sau Mădălina Blendea.

”Cu cine am lucrat la Izvorani? Cine sunt antrenorii de azi ai Larisei Iordache? Da, e vorba despre Cristian și Lăcrămioara Moldovan. Și a mai fost Adela Popa”

”Nu înțeleg de ce îi pupă în fund pe antrenori”

Diana e plecată de 7 ani în Belgia, unde lucrează în domeniul patiseriei și dorește să-și deschidă propriul business în domeniu. ”Faptul că ani de zile mi s-a inoculat în gimnastică ideea că nu pot, că sunt «o vacă» și o incapabilă mi-a rămas întipărit ca o amprentă pe ADN. M-a făcut să nu am încredere în mine, să stau să mă gândesc îndelung la orice pas și orice decizie, chiar și atunci când cei din jurul meu mă încurajează și-mi spun că voi face o treabă bună”, mărturisește fosta sportivă.

Și completează: ”Uneori mă gândesc dacă nu cumva trăiesc o depresie, dar mi-e teamă să admit așa ceva. N-am fost niciodată la un medic să discut despre asta. Încerc să trec singură peste aceste obstacole, dar poate ar trebui într-adevăr să vorbesc deschis cu un specialist”.

”Nu mai țin legătura cu fostele colege. N-am să înțeleg însă de ce, după retragerea din activitate, multe îi pupă în fund pe antrenorii care le-au agresat. Poate mie mi s-au deschis ochii când am văzut cum se lucrează în alte părți, dar ele probabil au rămas la convingerea că așa trebuie să se întâmple dacă vrei să ajungi în vârf”

”Sunt frustrată că nu am mai crescut”

Diana mai vorbește apoi despre o altă temă care o macină:

”M-a deranjat că n-am crescut mai înaltă. Am doar 1,50 metri. Practic, după ce m-am lăsat de gimnastică, am mai crescut doar 7 centimetri. Am mers la doctor, știam că există injecții cu hormoni pentru creștere, dar n-am putut apela la așa ceva, fiindcă ai mei erau în regulă. Dar medicii mi-au spus că am rămas cu acest deficit de înălțime din cauza combinației puțină mâncare – multe suplimente – exces de antrenamente. E foarte frustrant! Mă uit și la sora mea, care e mai mică cu cinci ani, dar are un cap peste mine”.

Doar AȘA nu vei fi dat afara de la locul de muncă! Asta te scapă...

Anunț oficial de la PPC România. Cât vor plăti clienții acum pentru energia electrică

Nominalizat printre antrenorii care ar fi apelat la agresiuni verbale repetate, Cristian Moldovan a refuzat să comenteze. La fel, soția sa.