Voi nu v-ați săturat să-i tot comparăm pe băieții de la națională cu ”Generația de Aur”? Că n-a fost ”de aur”, așa cum au fost Cristian Gațu, Maricica Puică, Elisabeta Lipă sau Andreea Răducanu, e altă discuție. Ce nu-mi place este că generația cu care am crescut eu, una excelentă, cu Mutu și Chivu în prim-plan, a devenit ”Generația rataților”. Cu ”r”, tocmai pentru că venea după aia cu ”A”. Doar că băieții ăia care jucau la Inter, Juve, Ajax sau Auxerre nu erau chiar ratați, cum nici idolii lor nu fuseseră chiar de aur. La propriu!
Tu nu ții cu România, tu ții cu Brazilia
Singura ”națională” care există e cea a prezentului. Și e doar alegerea ta, dacă te uiți sau nu la meciurile ei. ”Defecțiunea” e când mergi în Europa și zici din ce țară ești, iar apoi se deschide o discuție despre fotbal. Și nu ai ce face, începi cu Hagi, cu Popescu… Dar, la fel cum nu zici că ești din Polonia sau din Croația, nu poți spune nici că tu, de fapt, ții cu naționala Braziliei. Sau că te-ai îndrăgostit de Argentina lui Maradona și ții cu ăia. Nu merge, nu se leagă. Pleci din start cu eticheta de om care nu-și iubește patria mamă și nu dă bine la PR-ul personal. Mai ales că celălalt, din orice țară ar fi, e foarte mândru că s-a născut acolo, e mândru de ai lui, de cei care îl reprezintă. Ești și tu, de Hagi, de Nadia, de Năstase, doar că ei nu mai joacă de vreo 30-40 de ani… Și atunci, ce faci? Te dezici de-ai tăi, te plângi că sunt jalnici, că nu te reprezintă pe tine! Eeei, cum să te reprezinte? Tu ești din alt aluat… Ai și opțiunile: ”nu-mi place fotbalul”, ”nu urmăresc echipa națională”. Dar din nou PR-ul sângerează…
O națională cum n-am mai avut alta
Dar dacă ți-as spune că echipa națională de astăzi e diferită de orice națională din istoria României? Și nu oricum. Structural, mental este construită pe alte fundamente! Vlad Chiricheș, Nicolae Stanciu, Ianis Hagi, Alex Maxim, Ionuț Radu, Claudiu Keseru, George Pușcaș, Vasile Mogoș. Știi ce au în comun toți acești băieți? Bun, au fost convocați de Rădoi la aceste 3 meciuri. Sunt fotbaliști buni. Joacă ”afară”. Ok, altceva? Hai că îți spun eu! Cu toții și-au început carierele la echipe importante din Vest! Adică s-au format, în anii esențiali ai junioratului, la centre de copii de excepție: Internazionale Milano (Radu și Pușcaș), Benfica (Chiricheș), Fiorentina (Hagi), Espanyol (Maxim), Nantes (Keșeru) sau Stuttgart (Stanciu). Vorbim, practic, de nucleul dur al naționalei lui Rădoi, format din… ”expați”. Pentru că ei exact asta au fost – specialiști care au semnat contracte și au lucrat în alte țări. Că nu au confirmat acolo și s-au întors să muncească acasă, este cu totul altceva.
Mentalitate de învingători sau ”aluat românesc”
Ce ar putea însemna asta? Greu de spus! Și oricum, nu vreau să dau verdicte. Nu vreau să susțin că Stanciu e mai ”neamț” ca Marin, pentru că a semnat cu Stuttgart la 16 ani, că Vlad Chiricheș știe mai multă tactică decât Burcă, format la Bacău, sau că Radu e mai portar ca ”eroul” Niță, antrenat la împachetat cozonaci. Adică să-i ridic în slăvi, că domne, ce mentalitate de învingători au! Așa cum nici o să mai pedalez în gol pe ideea aia că ”sărăcia ne împinge să mâncăm pământul”. Pe principiul ăsta, Nicoliță ar fi dat goluri pentru Real Madrid, fără să se pună pentru adversari și Nicky Mitea se retragea puțin mai târziu de vârsta pubertății. Este suficient să constatăm că aproape jumătate dintre ”tricolorii” convocați la ultima acțiune au pecetea asta, de ”expați”. Și nu unii refuzați la export, pentru că, odată întorși, și-au făcut bine treaba aici și au luat din nou drumul Vestului. De data asta, nu racolați pe gratis, ci, unii dintre ei, vânduți pe bani mulți!
Să avem grijă ce ne dorim, că s-ar putea să ni se-ntâmple!
În loc de concluzie, o să mai adaug o listă: Marius Marin (Sassuolo), Alex Pașcanu (Leicester), Radu Drăgușin (Juventus), Radu Opruț (Chievo), Răzvan Oaidă (Wolves), Vlad Dragomir (Arsenal), Louis Munteanu (Fiorentina). Șapte dintre puștii de la tineret au urmat același tipar – în parantează sunt echipele pentru care au semnat la 16 ani. Este evident că acest fenomen se va intensifica, odată ce băiețeii români născuți în Italia, Spania sau Marea Britanie după anul 2000 devin bărbați. Să sperăm, totuși, că nu vor fi chiar atât de buni încât naționalele țărilor care i-au adoptat să și-i dorească. Pentru că știm ce se întâmplă de obicei, atunci când nemții, italienii sau austriecii vor ce-i al nostru de drept…