Nimic despre scandaluri, tatuaje și transferuri de milioane

Mihai Rosoiu / 05.04.2021, 07:43
Nimic despre scandaluri, tatuaje și transferuri de milioane

Cu siguranță, Marco Șovar nu va deveni un model pentru tinerii din România. N-are pedigriu de idol. Îi lipsesc tatuajele. N-are nici contract de câteva mii de euro pe lună. N-a fost implicat în niciun scandal serios până la 17 ani. Nu prea-l cunosc bombițele sexy din Centrul Vechi. Practic, nu posedă nicio „calitate” de super-star. Ca să fim cinstiți până la capăt, până mai ieri, nici nu prea știam de existența lui, iar șansele isprava lui de la Cairo să-i aducă notorietatea erau din capul locului compromise.

Marco Șovar a fost vedetă vreme de vreo câteva ceasuri

În fond, a fost mai bine așa. Marco n-avea nevoie de prea multă atenție. Dacă la începutul adolescenței s-ar fi aflat sub blitzurile aparatelor foto sau pe la palatele poleite cu aur unde se împart zeci de mii de euro, poate n-ar mai fi ajuns aici. Liniștea de care trebuie să aibă parte orice tânăr sportiv pentru a urca în vârf i-a fost de folos, iar medalia de aur de la Mondialele din Egipt nu ar fi ajuns în posesia tânărului de 17 ani, dacă și-ar fi petrecut timpul prin saloanele de tatuajele sau în barber shop-urile de lux din București.

Marco Șovar, campion mondial de cadeți în proba de sabie
Marco Șovar, campion mondial de cadeți în proba de sabie

Medalia de aur la Campionatele Mondiale de scrimă pentru juniori și cadeți, de la Cairo i-a adus totuși câteva ore de celebritate. Au scris site-urile despre el, au vorbit televiziunile despre performanța lui, oamenii au reacționat pe rețelele de socializare. Practic, Marco Șovar a fost vedetă vreme de vreo câteva ceasuri. Până când Octavian Popescu a fost folosit de Toni Petrea titular în locul lui Florinel Coman, iar Andrei Vlad a scos mingea șutată de Cicâldău de la punctul cu var. Din acel moment, Marco a redevenit „anonimul” de dinainte. Nimeni n-a mai vibrat la fabuloasa lui performanță, nimeni nu s-a ma gândit cu admirație la orele de antrenament petrecute pe planșetă pentru acest rezultat, pe niciunul dintre noi nu mai interesa medalia de aur . România microbistă revenise la normal după vreo 2-3 ore de „rătăcire”.