Nimic despre titlu. Tot ce putem despre viitor

Gabriel Berceanu / 24.05.2022, 15:11
Nimic despre titlu. Tot ce putem despre viitor

Mai durează foarte puțin zgomotul de după trofeu. Pe asfaltul zilei deja tulpina grijilor crește în același timp cu dansul fărâmelor de confetti. Atât de puține certitudini avem, în general și în fotbal mai cu seamă, că mâinele e doar un sinonim al spaimei. Acum, cât încă mai durează puțin zgomotul după trofeu, e zgomot de dacă. Dacă aveam VAR, că nu avem încă. Dacă Voluntari. Dacă…

Dar nimic despre titlu! De ce? Pentru că e de datoria celor merituoși să îl transforme în ceea ce trebuie. Pentru sine. Nu ne amăgim cu responsabilități populiste! Dacă va fi bine pentru sine, va fi și pentru fotbalul nostru, implicit. Cum? Europa și naționalele. Să vedem cât se transformă euforia în excelență continuată la un alt nivel, care contează mult mai mult. Și cât se transformă performanța în creșterea calitativă a unor jucători, indeferent de vârsta lor. Până atunci, nimic despre titlu!

Viața până la 19 ani

Tot ce putem despre viitor, adică tot ce putem ști azi. Ce ne-a adus pentru viitor acest sezon 2021/22 din Liga 1. Nu mă refer la jucători care deja au împlinit 20 de ani. Nu, pentru că îi putem considera tinere talente, fotbaliști cu potențial, speranțe, alegeți voi exprimarea, nu e relevantă! Îi putem considera oricum, dar eu cred că doar până în 20 de ani piața meschină și concretă a fotbalului mare îi mai judecă drept perspective proaspete, oferite de campionatul nostru prin strict acest sezon încheiat.

Pentru Miculescu de la UTA sau Dragoș Albu de la FCU Craiova, deja interesul e palpabil, traiectoria începe să aibă forme reale, există deja o confirmare. Urmează pasul major sau orbecăirea, aici depinde de ei, de impresari, de prea multe. Dar cei de maximum 19 ani din Liga 1, oferiți de acest sezon al ieșirii din pandemie, sunt viitorul, atât cât îl putem înțelege și aprecia. Mugurii lui, dacă vreți.

Aproape echipa lui Hagi

Și să începem cu Viitorul! Adică Farul! Unde sunt cei mai mulți pândind la picioarele gloriei productive ori nu. Cei mai mulți izbucniți în fotbalul nostru, sub mâna lui Hagi. Copilul Sali și creșterea lui atentă. Apoi Radaslavescu, Andronache, Dănuleasa, Sîrbu, Mălăele, Bodișteanu, Popescu, Grameni și Pitu. Sunt deja 10, o echipă de maximum 19 ani, lipsește portarul! E minunat pentru noi și împovătăror de minunat pentru Hagi. Dar îi așteptăm și îi urmărim. Unde mai pui că vine EURO U19 în curând?

Apoi, la campioană e Hindrich, goalkeeper-ul care poate lipsea mai sus. Cu oscilațiile inerente, cu norocul contextual (a se citi regulile federale pentru tineri jucători). Cu orice vreți. Dar e un câștig. Cât de mare? Am zis tot ce putem despre viitor, nu totul!

Octavian Popescu și Ianis Stoica, pierzătorii finalului și poate cei mai mari câștigători ai sezonului. Nu mai sunt necesare argumentele. Dar încântători și eficienți. Buni. Foarte buni. Cu Tavi deja în tricoul naționalei mari!

Cearcănul de fotbal

Cu Baiaram al Craiovei marcând 7 goluri în acest sezon, față de 3 în precedentul. Consistent pentru vârsta lui. Exuberant și cu atribute. Inconstant? Păi noi cum eram la 19 ani, și nici măcar pe teren? Din Giulești, fără atâtea epitete că stricăm copilul!, e Rareș Ilie. Limpezime. Execuții. Ce plus! Iar lângă el ne bucură și Pănoiu.

Mai avem Bordușanu, Bani și Amzar. Care intră în focul unui baraj istoric pentru Dinamo. Pentru ei nu e bine, normal. Pentru viitorul lor poate fi extraordinar, dacă vor trece surâzând și cu victorie de test.

Nu sunt toți. E doar o încercare de-a căuta cu mâinile obosite în pântecul vizibil al unui animal flămând, precum viitorul fotbalului nostru de Liga 1. Pe baza grăunțelor oferite de acest sezon. Că sunt de aur sau nu, vedem din toamnă!

Felicitări celor care i-au crescut și format până aici! Suntem cu ochii pe cei care o vor face de-acum încolo! Și pe ei. Ca să ne mai scadă din cearcăne.