O să încep acest text cu concluzia, pentru că e mult prea evidentă. Marius Șumudică este copia fidelă a fotbalului românesc: tare-n gură la televizor și pisicuț pe teren, cu bosniacii, cu ”gibraltarezii” sau cu mititeii proaspeți, recent promovați din B.
De când a semnat cu CFR Cluj, cu toții am știut că va veni ziua în care ”Șumi” (până și alintul îi vine mănușă!) se va stropși la cineva. Pentru că el asta face de obicei. Se ceartă, se rățoiește, ridică tonul. Și când nu face asta, e haios. Daaa, Șumi are ironii, face miștouri, ”înțeapă” fin. E mare miștocar! Însă, trebuie să recunosc, am fost naiv în ceea ce îl privește. Mă așteptam să se umfle ca un curcan de la țară, după ce o bate pe FCSB, după ce umilește Craiova sau când are 7-8 puncte avans în Liga 1.
Nooo! Ninel a început să ne certe după prima etapă. După ce doar regula UEFA l-a salvat de la rușinea de a fi eliminat de Borac Banja Luka și mai ales după ce a fost condus la pauză de campioana din… Gibraltar! Pe bune, Gibraltar e și țară, nu doar strâmtoare. De fapt, nu prea e țară, e mai mult teritoriu britanic, dar să nu intrăm prea adânc în istorie, că ne rătăcim. Deci Gibraltarul ăsta are și uscat, aproape 7 kilometri pătrați, are și populație – vreo 34.000 de suflete, cam cât un sfert din cartierul Giulești. Și are și campionat de fotbal, de vreme ce au desemnat o campioană. Una bună rău, care a condus-o la pauză pe campioana României, echipa tehnicianului Marius Șumudică.
Tehnician e puțin spus, pentru că la pauză a ieșit psihologul din el! ”A fost nevoie de un șoc la pauză. Să sparg două sticle”, explică rafinatul psihoterapeut Marius, care practic și-a împins (la propriu) elevii spre victorie. Și cu 3 puncte în buzunarul de la treningul mulat, Șumi și-a vărsat neduful pe dușmani. De data asta, nu au mai fost conducătorii propriei echipe, cei adverși sau jucătorii săi, ci… analiștii sportivi din studiourile TV.
Fără a da nume, i-a mitraliat de-a valma: ”Sunt alții care stau bine mersi la diferite posturi de televiziune și încep să spună că Deac nu vrea să îl ajute pe Șumudică, că X nu vrea să joace pentru Șumudică. Îi văd că se consumă și că îi doare ceea ce se întâmplă la CFR. Nu îmi spuneți mie că erau ei atât de afectați că a jucat CFR-ul prost în prima repriză. Ce iubesc ei CFR-ul! De unde?! Ei nu știau cum să îl lovească mai repede pe Șumudică, pe jucătorii de la CFR. Băi, oameni buni, vă mai transmit o dată: e greu cu CFR și e greu cu Șumudică! Stați în banca voastră, acolo, pe 80-100 de euro, cât vă plătesc cei de la televiziuni, și mai ușor cu pianul că se varsă claviatura”.
Ce ziceam? Agresivitate și răutate. Adică exact ce i-au lipsit echipei lui în confruntarea dură cu gibraltarezii. A adăugat însă și mișto-ul marcă înregistrată, ca să dea bine la bobor. Dar haideți să vedem cine sunt ”dușmanii de clasă”, cei pe care nu-i doare-n cot de CFR și care nu stau în banca lor, mânați în luptă de 80-100 de euro. În ordinea numerelor de pe tricouri: Helmuth Duckadam, Iulian Miu, Cornel Dinu, Ilie Dumitrescu, Daniel Pancu, Florin Răducioiu, Basarab Panduru. Ei sunt poate cei mai reprezentativi ”comentatori” de la televizor.
Probabil că nu toți au criticat jocul CFR-ului în Gibraltar (deși așa ar fi fost normal), dar cu siguranță au fost băgați cu toții în aceeași oală de ciorbă a la Șumi. Deci cine sunt ei? Nu-i luăm pe rând, pentru că Șumudică s-ar face atât de mic, de-ar rămâne doar ”Ș”-ul de el. Cu toții foști internaționali importanți, cu meciuri pe la Tottenham, AC Milan, Espanyol, Benfica, Beșiktaș, Steaua, Dinamo sau Rapid, au în spate cariere importante ca jucători. Acum, au contracte cu televiziuni de sport, pentru a vorbi despre meseria lor, fotbalul. Evident, pe bani, doar nu pe gratis. Adică fix ca Gary Lineker, Arsene Wenger, Roy Keane, Jose Mourihno, Gary Neville sau Antonio Cassano.
Pe vremuri, când nu avea contract, nici măcar cu o televiziune de sport, Marius Șumudică era printre cei mai aprigi contestatari ai colegilor săi de breaslă. Era vai și amar să comenteze jocul echipei tale Șumi! (Poate tocmai de aceea, televiziunile și-au dorit atât de mult să îl angajeze). Și acum, ce să credem, că el avea ceva de împărțit cu toți cei pe care i-a criticat de pe margine?
Haideți că am devenit prea serioși pentru domnul Marius Șumudică. Domnia sa nu agreează seriozitatea, îi plac mai mult bășcălia, râca, ”înțepăturile”. Apropo, credeți că domnul Neluțu regretă că nu l-a uns pe Adrian Mutu și l-a angajat până la urmă pe Marius Șumudică? Cum ar fi să începem returul cu Mutu pe banca CFR-ului și cu Șumi în studiul Digi Sport, comentând meciurile fostei sale echipe, alături de cei pe care îi jignește astăzi? Știm doar că în fotbalul românesc totul este posibil. Și mai știm că gura bate fundul și viața bate filmul!