Ei cu trei puncte, noi cu Niță – Opinie de Mariana Podeanu

Mariana Podeanu / 29.03.2021, 00:28
Ei cu trei puncte, noi cu Niță – Opinie de Mariana Podeanu

Fix când îmi căutam cuvintele și ideea, cu o mâna pe tastatură și cu cealaltă pe țigară, rulează o reclamă. ”S-ar putea ca luna de pe cer să nu fie ceea ce te aștepți”. Și mă lovește brusc ca bobârnacu-n frunte.

Da, e și ăsta un mod de a privi înfrângerea la limită cu Germania. E drept că pe alocuri am avut senzația unei confruntări între micuțul Mowgli și șarpele Ka. E drept că au avut posesie ucigătoare, viteză, combinații, și o statistică de-a dreptul zdrobitoare. Dar chiar și așa, atotputernicul Mannschaft a făcut diferența după o fază discutabilă.

Poate că e subiectivism. Poate că e romantism. Sau poate că a venit vremea să ne săturăm să cârcotim și să nu mai contabilizăm eșecul brut. Poate că e vremea să mai privim și partea plină a paharului. Da, da, ce vi se pare extrordinar? Germania a luat trei puncte, dar cred că-n seara asta a câștigat ceva și România.

România a câștigat în seara asta un portar, de care mașinăria germană a reușit să treacă – din nou mă simt nevoită să subliniez – grație unei faze discutabile. Nu spun c-a fost ofsaid clar și nici că ne-au furat arbitrii, Doamne-ferește, dar câți n-ați da acum orice ca și-n preliminarii să existe VAR-ul?

Revenind la Niță, eu zic să-i dăm noi, de la noi din buzunar, titlul de omul meciuluI. Lăsați-i pe nemți, lăsați-i pe cârcotașii care-l vedeau deja pe portarul Spartei Praga scos din echipă după black-out-ul din meciul cu Macedonia. Și fiți sinceri, câți v-ați fi imaginat că Niță avea să țină piept, de unul singur, panzerului care chiar și așa, cu față nouă, tot panzer este?

Din păcate pentru Niță, nu va avea parte de osanale pentru simplu fapt că n-a avut norocul ca Stanciu, de exemplu, să riște o pasă în dreapta, decât să tragă ca berbecul în plasa laterală. Așa cum n-a avut norocul ca Mirel Rădoi să așeze în fața lui, de la început, o linie cu Burcă și cu Toșca-n stânga.

Dar pe tarlaua lui, mai mult decât s-a întins, a scos, cu mâna, cu piciorul și cu capul, Niță nu avea cum și ce să mai facă. În plus, ca bonus, limitând proporțiile scorului, Niță ne vinde de doi lei speranță. Că n-am fost chiar sacul de box al fostei campioane mondiale. Ceea ce este perfect pentru noi și pentru chibițul din Cișmigiu. De restul, de analiză și de reparat ceea ce trebuie – și are mult de lucru! – o să se ocupe selecționerul că ăsta este jobul lui.