Orizonturi roșii. Galbene. Albastre

Cătălin Mureșanu / 24.11.2021, 15:23
Orizonturi roșii. Galbene. Albastre

În țara în care toată lumea se pricepe la fotbal și politică, trăim o dramă națională. Nu avem guvern și căutăm selecționer. Așa ne stă bine nouă! Într-o veșnică dilemă. 

Am ratat un nou Mondial, însă acest aspect nu reprezintă o știre, este o altă halcă din rutina noastră. Apoi ne-a părăsit, fără partaj sentimental, Mirel Rădoi, iar Răzvan Burleanu și Mihai Stoichiță s-au pus pe căutat un nou selecționer căruia să-i prezinte „predictibilitatea” unui alt proiect. 

Între timp… PNL și PSD s-au înțeles. Prin rotație. Azi unii pun prim-ministrul, mâine, ceilalți, premierul. 

Și, tot între timp, Burleanu și-a șters scamele eșecului de pe lentila ochelarilor corporatiști și s-a întâlnit cu Gică Hagi. Primul antrenor pețit cu giubeaua de selecționer. După două ore de discuții, prins în vânturile Dobrogei și în ghearele conflictului de interese, antrenorul și acționarul majoritar de la Farul Constanța a refuzat. 

O știre și milioane de păreri 

Butaforia lui Burleanu trecea sticla spre poporul înfierbântat în tot felul de dileme, după ce Ilie Dumitrescu, fost coleg, apropiat și confident al lui Hagi, a aflat și, mult mai important, a primit acceptul pentru a face dezvăluirea. Hagi s-a întâlnit cu Burleanu. Și aveam o știre. O știre și milioane de păreri. 

Între timp… s-au dat și ministerele. PNL, PSD, UDMR. Împărțeală ca-n B.D. Una ție… una, două mie, două ție… una, două, trei mie. 

Cu Ilie în breaking news, Gică a intrat în direct, a confirmat, a regretat, a spus că nu e momentul. La umbra răspunsului lui este vorba tot de predictibilitate. Proiectul e altul. Morala poveștii? „Nu ar fi fost moral…”.  

Şi eu cu cine votez? Unde, Florine? La locale, parlamentare sau prezidenţiale? Să nu ne spui că vrei la FRF! Înfierbântat, Prunea s-a răsculat. Când vine vorba de el, de „Generația de Aur”, de alegeri bune sau greșite, noi, printre tot felul de dileme, rămânem sub tulburarea trecutului. Kenneth… .

Revenim la predictibilitate. Predictibilitatea lui Gică. În proiectul lui, precum în cel al lui Burleanu, politicul este esenţial. De acolo se împart funcţiile, se deblochează sume şi se dictează, în funcție de interes și note de plată achitate pentru alte note plată, strategii. 

Pe cine or fi pus, oare, la Ministerul Dezvoltării? E Attilla Cseke! Avem o șansă la Boloni! 

„Singurul lucru concret este că eu m-am întâlnit cu preşedintele! Fiecare poate să spună ce doreşte el. Eu am vrut să mă întâlnesc cu el, a fost prima propunere directă. Atunci când eşti invitat direct, de un preşedinte, e logic şi normal să ne întâlnim şi să vedem dacă există o cale. Nu a existat! Ştiam că nu e corect să lăsăm loc de interpretare, eu n-am vrut. El credea că se poate, dar iată că nu se poate. I-am mulţumit, aş fi fost onorat să preiau naţionala, dar nu se poate! Am discutat despre fotbal timp de două ore, despre ce să vorbim? Am discutat despre cum ar trebui să arate lucrurile”. – Gică Hagi – DigiSport. 

O fotografie și o mie de cuvinte 

Refuzat de Gică Hagi, puneţi voi ghilimelele, Burleanu l-a luat pe Stoichiţă şi a plecat spre un alt selecţioner. Lângă Turnul Alb, la Salonic, la o masă mai retrasă, Răzvan l-a peţit pe Răzvan Lucescu jr, fost selecţioner, actual antrenor la PAOK, locul trei în liga elenă. Şi avem din nou o ştire, după ce, în miez de noapte, o fotografie ne spune o poveste. Spriţ, domnule Stoichiţă! Bliţ, domnule Burleanu! Zâmbiţi corporatist şi şlefuiţi cele o mie de cuvinte! 

„Şi eu ce fac, nea Mircea?” De data asta o spune fiul. Butaforia lui Burleanu, care ne arată o nemărginită preocupare, („mie să-mi pui mai mult cu apă”), pare ruptă din scenariile lui Pacepa. Sublimă muncă în echipă. 

Între timp… pe domnul Dîncu l-au pus la Ministerul Apărării. 

Și ne mai vine o știre. La PAOK, Lucescu junior are clauză de cinci milioane de euro. De unde bani și de diurne? „Nu se poate, vinul îl dăm noi”. 

Acasă, un alt fiu de selecționer așteaptă un telefon. E liber de contract. Da’ de Oprea, Gabriel Oprea, mai știți ceva? 

Și mai e și Mutu. Deși ar vrea să antreneze zi de zi, o scoatem la capăt cu un simplu clișeu, „naționala nu se refuză”. „Răzvane! Facem o poză și cu Oli?” 

Între timp… au mai inventat două ministere.