Povești nemuritoare. Ediția revizuită și adăugită cu fotbal și impresari

A fost odată ca niciodată că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti. Nu, nu pe vremea când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci și nouă de oca de fier și s-arunca în slava cerului de ne aducea povești, nu, nu. Chiar au existat și vremuri când microbistul român habar n-avea ce este ăla un agent de fotbaliști.

Povești nemuritoare. Ediția revizuită și adăugită cu fotbal și impresari

Citeai ba prin Sportul, ba prin Gazetă că a ajuns cutare jucător prin nu știu ce campionat ”pe forță”, câte ceva despre cât cașcavalete a făcut băietu”, cam pe ce leafă a plecat, din astea. Dar asta undeva, așa, mai către coada articolașului, că dacă se mai lungea puțin povestea, picau naibii frumusețe de bănișori jos din pagină.
Așadar, abia aflam ba că pe alde Gică Hagi și Popescu i-a dus Giovani Becali, că pe Ilie Dumitrescu l-a îmbrăcat Sică Pușcoci în parpalac ca să-l prezinte pe ”extern” sau, mai târziu, încoace, mai povestea Mitică Ciorbă, Dumnezeu să-l ierte, aventuri de prin Cecenia sau prin Transnistria.

În zilele noastre, slovele poveștii au început să se înșire altfel. Nu doar că se înmulțiră agenții, impresarii, reprezentanții precum ciupercile după o ploaie strașnică. Nu neapărat. Ci din cauza modului de operare. A schimbării de… tactică.
Precum precupeții din talcioc, precum comercianții ambulanți care strigau pe străzile Bucureștilor în zi de târg, ies impresarii acum și anunță licitații la TV. Ba mai că ai impresia că, de fapt și de drept, vedeta show-ului nu este talentatul X sau promițătorul Y, ci el, negociatorul, strategul, maestrul de ceremonii. El, agentul de vânzare al fotbalistului, el este special guest star. El, doar el poate să facă și datorită lui se face, ce nu ați înțeles?

Întorcându-mă un pic la situație, e dreptul fiecăruia să își aleagă joaca în teren

Doamne-ferește. Și e drept că e și asta o practică. Vezi-Doamne, poate îi ridică prețul jucătorului sau chiar poate abia așa atrage atenția asupra lui, însă sunt rare aceste cazuri finalizate cu succes. Iar cea mai des întâlnită situație pe cale de consecință e că mercurialul cam duce afacerea în derizoriu, cluburile serioase făcând de regulă pasul la ofsaid, atunci când impresarul are gura mare și-i dă cu goarna în populație.

Ce a făcut impresarul huligan Rareș Pop la câteva ore după ce i-a bruscat și…

Impresaru’ oțelaru’, interzis pe stadioane după scenele uluitoare de la Rapid – Oțelul! A bruscat…

Ca să nu mai zic că, uneori, povestea poate să fie ”groasă”, iar șifonat nu poate ieși decât fotbalistul mult-disputat și căutat. Nu, nu vreau să vin eu cu exemple cu jucători plimbați săracii de la Inter la Barcelona, când călare, când pe jos, de au amețit deja de câți kilometrii au făcut, fără măcar să se miște din incintă.

Vreau să vă povestesc însă o întâmplare adevărată. Eram o dată în cantonament cu Steaua – că așa-i zicea pe atunci – la Oliva, în Spania. Și-nnebunisem de câte ori era Dică ”plecat”. De câte ori ”a dispărut” ca să ”negocieze” în secret cu Valencia. Scandal, cutare, fitile băgate de colegi pe la șefi, pe acasă, că eu dorm în post, că stau la glume cu jucătorii și degeaba, că stau mai mult prin mall-uri la rebajas – aici, ce-i drept că o mai comiteam, mă mai prindea un live prin telefon chiar când să plătesc la casă, la Corte Ingle. Mă rog, ce mai, mișto moment, în condițiile în care eu îl vedeam pe omul ăla în lobby în fiecare zi, după antrenament. Mai-mai, că-mi venea să fac un control la ochi, că poate cine știe, eu nu mai văd bine.

„Nicolae și mai cum?”

Și într-o zi, piticul de pe creier îmi dă un ghiont. ”Cucoană, nu te urci și tu-n mașină și dai talpă până la conferința Valenciei de azi?”. Ei bine, piticul meu, stăpânul meu. Cum nimerise el orbul Brăila, am nimerit și noi Paterna. N-a mai contat că se uitau spaniolii la noi ca la urs când am luat microfonul și l-am întrebat pe Ronald Koeman: îl luați pe Nicolae Dică la Valencia? Pam-pam!

Adevărul despre Crin Antonescu! Unde a fost în ultimii ani

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a...

”Nicolae și mai cum?”, a fost răspunsul olandezului. ”Dică, Nicolae Dică, numărul 1O de la Steaua București…”… ”Nici nu știu cine este, e o minciună. Românii care mă interesează sunt Chivu și Mutu, dar n-am bani să-i cumpăr!”, a fost fraza preluată apoi de toate agențiile, de ziare, de tv, etcetera.
Acum, puneți-vă puțin în locul lui Dică. Sau puneți-vă puțin în pielea lui Moruțan, atunci când a citit că un agent îi face mincinos impresarul și că, de fapt, Inter nici nu a auzit de el. Care e morala, vă las pe voi, cei care citiți, să o pricepeți. Indiferent că sunteți chibițul din Cișmigiu, fotbalist sau agent cu patalama.