S-a supărat Mititelu. Dar nu Mititelu mare, care acum e reținut cu niște treabă, ci Mititelu mic. Bine, el nu e așa de mic, e chiar măricel. La ”stat” stă bine, e XXL, iar la sfaf cică e și mai beton, cu Bac, cu facultăți. Vom reveni însă la abilitățile micuțului Mititel. Până atunci, să înțelegem ce l-a mâhnit atât de tare pe olteanul cu rădăcini în Booveni.
Zice patronelul de 24 de ani neîmpliniți că ”de circa 24 de ore sunt blamat, ironizat și criticat pe toate ziarele, televiziunile și rețelele de socializare deoarece împreună cu prietenii de la masa unde am stat în localul din stațiunea Mamaia am sărbătorit ca toți românii sărbătoarea Paștelui”. Circa o parte dintre ziare și televiziuni, domnișor Mititelu, să nu ne dăm așa rotunzi și importanți. Chiar dacă suntem. Rotunzi. Unii dintre noi. Și da, de sărbătorit sărbătoarea, o sărbătoresc toți românii, dar nu neapărat pe mese, cu șampanii și artificii. Și nu că ar fi ceva de blamat, corect, fiecare petrece după pofta inimii.
Doar că ”marii jurnaliști ai vremii”, așa cum ne alintă micul Mititelu patronelu, au relatat un eveniment de culoare, despre un personaj colorat cu cerneală pe tot corpul, care, cu un tată ”la mititica”, petrece cu șampanii scumpe pe muzică de Champions League. Este asta o știre? Cu profundă tristețe în suflet, mă văd nevoit să recunosc: Mititelu mic are dreptate! Asta chiar nu e o știre. Așa cum am învățat la școala de jurnalism, o știre este când un om mușcă un câine și nu când un câine mușcă un om sau când un tatuat cu elemente religioase petrece Paștele și ”1 Maiul” cu șampanii și artificii, ca să impresioneze fetele mai mari. A nu se înțelege că am ceva cu oamenii tatuați, chiar dacă au desenată Cina cea de Taină pe tot spatele sau un diamant ce stă să cadă în buric.

Din peisajul cosmogonic-olteano-pontic lipsește însă ceva. Lipsește manelele! ”Invidia este la un nivel fără margini în această țară”, scrie puiul Mititelu. Adică, v-ați prins? ”Toate ziarele și televiziunile” e invidioase pe succesul micului patron de mare club. Să moară dujmanii mei, că nu vreau să știu de ei! Tocmai pentru că nu vrea să mai audă de ziariști, are și un mesaj pentru ei: ”Păi când vreodată credeți că o să mai stau eu cu voi la discuții?”. Să sperăm că niciodată! Și așa nimeni nu va mai auzi despre băiatul unui patron de club din liga secundă, care sperăm să promoveze în libertate. Pe final, micuțul Mititelu și-a dat seama, totuși, că nu doar ziariștii sunt invidioși, ci tot românul e o apă și-un pământ: ”ASTA ESTE MENTALITATEA ROMÂNULUI… DACĂ CINEVA REUȘESTE ÎN VIAȚĂ ȘI ÎȘI TRĂIEȘTE VIAȚA CUM DOREȘTE TREBUIE URÂT !”. Ați auzit, sărakilor? Vedeți-vă de sărăcia voastră și lăsați invidia la patronii de club de fotbal de liga a doua!