Să ne trezim la realitate, nu suntem nici italiano vero, nici english boys! – Opinie de Sorin Chiriac  

Sorin Chiriac / 13.07.2021, 20:56
Să ne trezim la realitate, nu suntem nici italiano vero, nici english boys! – Opinie de Sorin Chiriac  

It’s coming home!”. ”It’s coming Rome”. ”Forza ragazzi”. ”Allez les bleus”. ”Eu de mic țin cu nemții”. ”Spania, tăticu, încă de când era Zubizareta în poartă”. ”Olanda e viața mea! De la Cruyff încoace numai cu ei am ținut la toate turneele”.

Toții faianțarii au sânge de ”broscari”

Băi, oameni buni, cum am ajuns noi, românii, să spunem așa ceva cu atât de mare ușurință? Cum am ajuns în situația asta? Sigur, mereu au fost simpatii. O Brazilia pe la Mondiale, Anglia lui Gascoigne, Italia lui Baggio din 90, hai că mai înțeleg. Dar cum am ajuns, efectiv, în situația asta, de a ne certa, ba chiar de a ne jigni pe rețele? Cine ține cu Anglia e un țăran, toții faianțarii au sânge de ”broscari”, căpșunarii ”enamorado” de Furia Roja. Etichete aberante, oriunde te uiți. Și totuși, de unde ni se trage?

”Hai Dinamo!” în play-out e ca pepenele de la Dăbuleni ținut în soare

Molima asta nu e de ieri de azi și rețelele de socializare doar o scot la lumină, nu putem da vina pe ele. Nu și de data asta. Uitându-mă în gol la un meci de la Euro, mi-am dat seama că am și uitat cum e să ne bucurăm pentru ai noștri. Și nu de ieri, de azi, ci de prea multă vreme. Atât de multă, încât ne alegem alte echipe naționale. Dar până să avem echipe naționale favorite, am avut alte preocupări.

”You’ll never walk alone”, ”Hala Madrid!”, ”Visca Barca”, ”Forza Milan”. Sau Inter. Sau Juve. De ce? Păi cum de ce? Pentru că ne-a secat fotbalul nostru de amărășteni. ”Hai Steaua!” se auzea pe la Adunații Copăceni și pe la Ciulnița, ”Hai FCSB” sună ca naiba, ”Hai Dinamo!” în play-out e ca pepenele de la Dăbuleni ținut în soare, iar ”Hai Rapidu” strigat la Singureni… Puteți uita, vorba un clasic de Youtube. Chiar și așa, să stai la Vârteșcoiu, Vrancea, să urli ”Hala Madrid!” și să-l înjuri pe Benzema, după ce ți-ai luat vaca de la cireadă, e cam de porc… Asta dacă nu ești ”sosio”, de pe vremea când puneai parchet în Alcala de Henares.

Vinovații fără vină cer să se facă lumină

Serios acum, nu e vina noastră că marii patroni de fotbal și-au bătut joc de echipele de tradiție pe care le-au luat cu japca, le-au împrumutat ca Sile Cămătaru, apoi le-au exploatat după metoda ”lover boy” și într-un final le-au aruncat în șanț (sună bine insolvență, dar asta e traducerea mot-a-mot). Ei ne-au luat bucuria de a ne contrazice la bere pe transferurile de la Craiova, de a ne alinta ”spurcați”, ”securiști” sau altfel (nu se poate spune, pentru că BLM e încă pe val). Era un titlu de glorie să spui că ții cu FC Argeș de pe vremea lui Dobrin, că te-ai îndrăgostit de Craiova Maxima sau că de la șerpuirile Mopsului ți se trage dragostea pentru Dinamo.

În anii 90 încă jucam prin cupele europene, la jumătatea anilor 2000 am avut ”Eurofantasticii”, apoi ne-am bucurat pentru reușitele CFR-ului în grupele Ligii. Erau vremuri în care oamenii de fotbal erau împărțiți: unii care spuneau că susțin și rivalele în meciurile din Europa, alții care își permiteau luxul să declare că țin cu adversarii din Vest. Azi e mai simplu – nu avem niciun adversar. Pentru că nu ne mai calificăm nicăieri. Maximum la ce mai putem visa e ”Liga săracilor”, denumită pompos Conference League.

Haideți să ne vedem fiecare de ciulamaua noastră!

Tot cam pe atunci am rămas și fără echipa națională. Sigur, echipa a fost în continuare, dar nu s-a mai calificat la nimic. Cu toții vorbim de ”Generația de Aur”, dar nu am stat chiar atât de rău nici după aceea. Cel puțin prin comparație cu dezastrul de astăzi. Mondiale nu am mai visat, dar pe la Euro tot am mai jucat. Am fost egalii Franței și Italiei (cu penalty ratat de Mutu la 1-1), la Euro 2008, iar apoi ne-am făcut de râs în 2016, după ce în ultimul meci ne-a bătut și Albania.

Iar la Europeanul recent încheiat, unde nu s-au calificat decât echipele care nu au vrut să se califice, noi am fost excepția. Am vrut, dar n-am putut. Așa că tot ce ne-a rămas a fost să ne înecăm amarul în eșecurile altora. Și uite așa ne-am încordat de am ajuns să credem că italienii joacă și pentru noi, că înfrângerea englezilor e și despre noi și că eliminarea ungurilor a venit pentru satisfacția noastră de românași ”verzi”. Haideți să ne vedem fiecare de ciulamaua noastră, să ne programăm vacanțele la Nisipurile de Aur, să ne ducem copiii la saline. Și, în general, să ne uităm în jur, ca să nu uităm cine suntem. Hai, România!