De când citesc eu presa sportivă, adică de vreo 25 de ani, am observat acest mecanism al subiectelor ”pe val”. Nu e ceva ce a inventat presa de sport și nici măcar ceva specific românesc. Este vorba despre lansarea în spațiul public a unor teme, ce apoi sunt rostologile, abordate din toate unghiurile posibile, deși, de fapt, singurul unghi în care se dorește a fi privit e cel stabilit de la început de instituția media care l-a lansat. În majoritatea cazurilor, una mare, aproape fără excepție, cea mai influentă.
Am abstractizat destul, acum să trecem în concret! Am avut, în sportul românesc, subiecte mari, precum ”Cooperativa”, ”Cu fotbalul la tribunal”, ”Cancerul fotbalului românesc: impresarii”, ”Blaturile din sport”, ”Dopajul în sport”, etc. Au fost ele subiecte valide? Absolut! Au fost ele lansate de un ziar important de sport și preluate apoi de toată breasla. Da! Au fost abordate corect și întoarse pe toate părțile? Mda… Au fost cei care au scris bine intenționați? Cred că da!
Dar mai este ceva! O parte dintre cei care au atacat frontal și direct subiectul pot fi bănuiți cel puțin de ipocrizie! De ce? Pentru că știau acele probleme cu mult înainte de a fi lansat ca ”The Big Thing” (scuze, dar în engleză are sens, nu știu un correspondent la fel de bună în română). Adică, atunci când subiectul făcea prime pagini zi de zi, săptămâni la rând, în toate ziarele centrale de sport, cu toții au sărit pe el. Pe subiect, zic. În final, toată lumea a fost mulțumită. Jurnaliștii au scos o parte din mizeria de sub preș, i-au obligat și pe cei în culpă să ”curețe” pe ici pe colo, s-au îndreptat multe nereguli și nedreptăți, ziarele s-au vândut. Toată lumea happy-happy…
S-au rezolvat, însă, problemele de fond? Au dispărut ”blaturile” și ”reciprocitățile”? S-a eradicat dopajul în sport? Nu au mai fost impresarii subiect de primă pagină? Da, poate. Pentru o scurtă vreme. Apoi, tehnicile s-au rafinat, unii au ajuns la pușcărie, apoi au făcut retur – pe primele pagini. Dar asta se întâmplă peste tot în lume! Rolul presei este acela de a informa, de a atrage atenția, nu de a lua măsuri concrete. Pentru asta avem aleși, ori numiți: președinți de federații, de ligi, de comitete olimpice ș.a.m.d.
”Imixtiunea patronului la echipă” – acesta a fost unul dintre ultimele subiecte la modă. Subiectul ardea, nu mai putea fi evitat! Becali, Rotaru, Mititelu, în trecut Borcea, Iancu, Niculae, Porumboiu și lista pare fără sfârșit. Cu toții s-au implicat mult mai mult decât ar fi normal în viața echipelor de fotbal la care au dat bani. Cu împrumut, cu camătă, fiecare cum s-a descurcat.
S-au strâns mărturii, s-au adus probe, dovezi, iar în final au venit și confesiunile. ”Da, eu fac echipa”, ”dădeam schimbările la pauză”, ”toți antrenorii au făcut ce am vrut eu” și tot așa. Deși e la fel de grav și ne mănâncă fotbalul (cea a mai rămas din el) pe interior, nu s-a schimbat nimic! Repet, rolul presei nu este să schimbe, ci să aducă aceste informații în fața opiniei publice. A spectatorilor. A consumatorilor fenomenului. Și a făcut-o, felicitări pentru asta!
Ce nu înțeleg eu însă este, de fapt, altceva! Cum pot acești jurnaliști, care au pledat ani de zile pentru corectitudine, pentru dreptate, cinste și adevăr să își schimbe discursul la 180 de grade? Și mai ales, de ce!? Mă explic! Coperta Gazetei Sporturilor de astăzi titrează așa: ”Inspirație pentru Pintilii”. Subiectul: antrenorul Ruben Amorim, ”antrenorul momentului” în Portugalia, care a antrenat Braga ”deși nu avea nici măcar licență de secund”. Ei bine, în viziunea colegilor de la gsp, Amorim este (sau ar trebui să fie) inspirație pentru Mihai Pintilii.
În fapt, această copertă, care ne arată o excepție de la regulă, de la normalitate și lege, este doar vârful icebergului. De zile bune, de când subiectul a explodat (după dezvăluirile domnului Burchel la Playsport LIVE), o parte importantă a presei sportive face zid în jurul lui Mihai Pintilii și al FCSB-ului, care vrea să eludeze legea cu orice preț. De ce? ”Păi, ce nu doar el a făcut asta!”. ”Poenarul, Croitoru, Prepeliță, de ce și el nu?”. ”Burchel a antrenat doar la liga 3, cu ce drept îl atacă pe Pinti?”. ”Să vină să mă ia cu poliția”. ”Uite, dacă la portughezi se poate, la noi de ce nu?”. Aceste replici ne vâjâie pe la urechi, fie că vin dinspre Becali, jurnaliști, comentatori din studiourile TV cu afinitate pentru FCSB, ori oficiali ai clubului (Meme). Trag cu toții în aceeași direcție: lăsați-l în pace pe Pintilii!
Gata, îl lăsăm în pace! Dacă au făcut și alții, să facă și el! Fără, BAC, fără liceu, ce contează… Doar că, dacă îl lăsăm, după ce acest nou subiect la modă se va fi consumat, să nu vă mai întoarceți la precedentul – ”Imixtiunea patronului la echipă”! Nu o mai faceți, pentru că nu mai aveți căderea morală să abordați subiectul! Câtă vreme vă dați de ceasul morții să aduceți argumente că Pintilii ar trebui să fie antrenor la FCSB, fără a avea carnet de antrenor, ar fi o ipocrizie greu de suportat să vă întrebați apoi, puri și neprihăniți, de ce Becali încă face echipa, de ce îi trimite primul ”11” în plic și schimbările la pauză! Da, da, da, și cei cu licență au fost călcați în picioare, așa este! Dar asta nu justifică faptul că ar trebui să tolerăm această ilegalitate și acest joc de-a șoarecele și pisica.
Este o regulă impusă de FRF? FCSB vrea să joace într-o competiție reglementată de FRF, de UEFA? Să lase mascarada! Dar cine sunt eu să dau ultimatumuri? Îl las pe unul care a jucat mai mult și mai bine decât Pintilii pentru echipa națională a României (alt argument pentru a tolera ilegalitatea). Vorbește Ionel Ganea, pentru as.ro: ”Și eu am jucat fotbal, și eu am fost la națională. Bă, Pintilii, dacă asta este legea, trebuie să o respecți! Măcar să tacă! Au mai fost oameni în situația lui, dar măcar au tăcut. Nu au răspuns nimănui. Păi ce, el crede că e Einstein, iar restul sunt papagali, sau ce? Să tacă și să meargă pe burtă ca peștele! E ca și cum ai conduce fără permis! Să lase ciocu mic!”. Și vorbește bine!
Vă dau cuvântul meu de onoare, abia acum, citind încă o dată declarația Ganezului, am realizat de ce m-a deranjat atât de tare acest zid invizibil făcut în jurul lui Pintilii. Tupeul, fraților! Atitudinea asta: facem ce vrem noi, că suntem tari! Aducem argumente, îl bagatelizăm pe Șeful Școlii de Antrenori (”un nimeni”), avem presa cu noi! Avem milioane de suporteri în spate!
Mihai, ai rezultate și te felicit pentru ele. Când nu vei mai avea, vor dispărea toți din spatele tău, va dispărea și zidul… Vei ști că s-a întâmplat asta chiar de la Mihai. Tizul tău. Dacă nu ai Orange Sport, instalează-ți!😉