Stoican e propria sa victimă!

Alin Buzărin / 03.11.2021, 17:44
Stoican e propria sa victimă!

Demis după mai puțin de o lună, antrenorul mazilit ieri de FCU Craiova probabil c-a înțeles abia acum că s-a dus exact unde nu trebuia să se ducă

Flavius iese elegant din scenă, chiar filosofic. ”Despărțirile sunt ceva normal. Noi, oamenii și societatea, le condimentăm cu dramatism. Am fost chemat să ajut, îi mulțumesc domnului Mititelu. Atât s-a putut, restul e istorie”. E dialectic așadar Stoican, combătând metafizica dramatismului societății, mereu tentată să judece emoțional. El e pragmatic și pleacă fără zgomot. Varianta cealaltă ar fi fost refuzul rezilierii, interzicerea accesului, bodyguarzii, exact scenariul pe care l-au parcurs recent Șumudică sau Ilie Stan. E bine că nu s-a ajuns la așa ceva, dar e rău că s-a ajuns în acest punct, în care un antrenor să fie dat afară după doar 28 de zile, fără să-i fie puse în sarcină culpe competiționale, adică rezultate slabe, ci doar neascultarea.

Pretextul Diallo

A apărut pe surse (ca întotdeauna!), povestea cu folosirea lui Diallo, cel care greșise grav în derbyul orgoliilor pierdute, cu concitadina CS Universitatea. E posibil să fie doar fonfleu, dar nu e exclus să fie și adevărat ca, din detenție, Mititelu senior să ceară demiterea antrenorului pentru că-l tot bagă în echipă pe Diallo. Dacă Stoican pleacă doar pentru asta, o face cu fruntea sus, cu liniștea că și-a respectat până la capăt condiția de antrenor, că a făcut echipa de capul lui, fără să asculte de nimeni. Deși, opinie personală, Diallo e un fotbalist modest, iar gafa (care tinde să devină legendară) putea fi un pretext suficient ca antrenorul să nu-l mai bage. Dar asta e altă poveste.

Vina antrenorului

Chiar dacă a ieșit elegant din scenă, chiar dacă n-a ascultat sfaturile patronului, Stoican are și el o mare parte de vină. În primul rând aceea de a fi acceptat un contract doar pe opt luni, până la finalul campionatului, după ce un coleg de-al său mult mai experimentat, tot oltean, Eugen Neagoe, refuzase să iscălească o asemenea înțelegere, cu miros evident de provizorat, de lucru făcut de pe azi pe mâine. Apoi, Stoican știa că Mititelu se bagă, iar printre pretențiile sale nu s-au numărat clauze de neimixtiune, de tipul celor introduse de Edi Iordănescu în relația cu FCSB. Flavius a acceptat să lucreze chiar și în aceste condiții, probabil din justificarea pe care și-o oferă lor înșiși toți antrenorii aflați pe bară de ceva vreme: ”Și ce să fac, să stau acasă?”

Problema nu e doar la patroni

Acum de treburile echipei se ocupă Bobby Verdeș, aflat probabil în contact permanent cu decidentul privat de libertate. Se aude c-ar fi curtat Leo Grozavu. Cum? Sub ce formă contractuală? Tot așa, până în vară, și cu fir direct cu patronul? În condițiile astea, e greu de crezut că va veni. Nici el, nici orice alt antrenor care se respectă.
A dramatiza pe tema imixtiunii patonilor în treburile tehnico-tactice înseamnă a bătea apa în piuă. Societatea noastră și vremurile de pe la noi au făcut ca aceste lucruri să se petreacă, și chiar suntem tăbăciți de ele, nu mai avem puterea de a ne revolta. Nedumeriți putem deveni doar când băgăm de seamă că există antrenori care acceptă așa ceva cu bună știință și semnează orice, doar pentru a fi ”în câmpul muncii”. Contează mai puțin că la final ies elegant din scenă, ideea e că ies și că nu rămân.