Supărarea lui Ricardo, adevărul lui Grigore

Cătălin Mureșanu / 03.08.2021, 16:04
Supărarea lui Ricardo, adevărul lui Grigore

La 22 de ani, românul Ricardo oftează imberb, cu păreri de antropolog și năpasta unui veteran de război scăpat din vreun lagăr din Kazahstan, că tot e la modă în fotbalul românesc. „Așa e românul…”.

Ricardo, fundaș central la Dinamo, polivalent – modest pe orice post-, știe, la 22 de ani, cum e românul. „Dacă-i dai până sâmbătă, iar sâmbătă nu-i dai deloc, însemană că nu i-ai dat deloc”. Ricardo, tu, până acum, le-ai dat suporterilor dinamoviști doar bătăi de cap. Și cam atât.

Lui Ricardo i se mai spune Ricci, după poreclă. După freză, dacă-i pui și ochelari, are farmecul lui Mihail Roller. „Ăștia suntem, asta e mentalitatea noastră”. Ne-a citit românașul Ricardo cum nici Iorga nu a făcut-o. E acid Ricardo de zici că e Lucian Boia. Și când te gândești că luni a fost ziua lui Cornel Dinu! La mulți ani, Mister!

Supărarea lui Ricardo

Care e supărarea lui Ricardo? Oprobriul chibițului, consumatorului de rând al fotbalului românesc față de performanța echipei olimpice de fotbal masculin prezentă în Japonia. Formație, lot, adunătură din care a făcut parte și Ricardo. Fără vină. Vinovați pentru ce s-a întâmplat acolo sunt alții. Nici Ricardo, nici colegii din delegație, nevinovați purtători ai tricoului. Pentru că la Tokyo a mers cine s-a nimerit, nu cine a trebuit! Lichelismul oficialilor de la Casa Fotbalului, gloriola personală a ignobililor conducători / patroni de club, lipsa de unitate națională care ne definește pe noi și fotbalul nostru. Pe asta ai fi putut să o spui, Ricardo! Așa că ai icnit fără competență. Și nici trecutul nu te ajută prea mult. Tocmai tu care, în plină pandemie, restricții, ți-ai chemat colegii la petrecerea dată de tatăl tău în cinstea ta. Cu lăutari și live pe Facebook. Mai ții minte? Potim legea lui Kant, că de lege oricum nu vă pasă, românilor. Merge și de dedicație. „Cerul înstelat deasupra mea, legea morală în mine”.

Adevărul lui Grigore

La 22 de ani, fotbalistul Grigore de la Dinamo, un club important din România, spune ce mulți emuli din fotbalul nostru nu vor să audă și să înțeleagă. Poate așa ar fi trebuit să încep. Dacă nu ar fi fost părerile lui Ricardo din prima parte, petrecerile lui Ricardo cu lăutari din pandemie. În discursul său, Grigore are și dreptate. Și ce spune e dur. E adevărat. Trebuie schimbat. „La juniori ne antrenam patru echipe pe un singur teren sintetic. Am dat de iarbă la 19 ani”.

Așa e! Din granulele alea maligne ale tereului sintetic, de acolo trebuie schimbat fotbalul românesc! Din cauciucul ăla blestemat care arde tălpi, infectează genunchi, toacă tendoane și tasează glezne. Am avut „Generația de Aur”, acum vine, din urmă, generația de cauciuc. Cu impresari doamne de gutapercă și gelepi de fotbaliști înfometați, copii de șapte ani cu părul năclăit de gel, pe care părinții îi văd, încă de la primul sprint în care și-au julit ceafa, staruri. De la antrenorii care vând iluzii. De la academiile de bordură. „Lumea vrea să fie înșelată, deci să o înșelăm”. Așa funcționează, la noi, sistemul juvenil. O știu și în latină, Ricardo! Lasă. Că nu merge de dedicație. Poate o înțelege Grigore. Dar ai dreptate și, pentru partea asta de discurs, te felicit!

Închei cu ce ți-am transmis și în gândul trecut, după petrecerea aia pe care nu poți și nu trebuie să o uiți. În niciun fel să o repeți. Dar să știi, nici asta nu merge de dedicație, Ricardo, deși este marea noastră dramă pusă pe repeat, Grigore: „Educația unui copil începe cu 25 de ani înainte ca el să se nască”. Așa stă treaba și cu generațiile din fotbal!

FOTO. Peluza Sud Craiova și PCH Dinamo, „înfrățite” împotriva aceluiași „dușman”: CSU Craiova.