Unde se afla Tudor Chirilă când fratele său, Ionuț, își conducea echipa în meciul Academica Clinceni – FC Botoșani

Moldoveanu Camelia / 04.10.2021, 23:43

Academica Clinceni – FC Botoșani, scor 1-1, a fost cel de-a treilea meci pentru Ionuț Chirilă. Tudor Chirilă, celebrul cântăreț și actor, i-a fost alături fratelui său mai mare.

Tudor Chirilă și-a susținut fratele în meciul Academica Clinceni – FC Botoșani

Ionuț Chirilă a pierdut primele două meciuri ale sale pe banca celor din Clinceni. În meciul cu FC Botoșani, noul antrenor a fost susținut de fratele său, Tudor Chirilă. Se pare că prezența artistului în tribune i-a purtat noroc lui Ionuț deoarece a obținut remiza.

Cu toate că cei doi n-au fost văzuți de foarte multe ori împreună, se pare că sunt destul de apropiați. Tudor Chirilă a fost fotografiat în tribunele stadionului Dinamo, foarte atent la ceea ce se petrecea în teren. Academica Clinceni – FC Botoșani s-a încheiat cu scorul de 1-1.

Ionuț Chirilă și-a bătut fratele. Tudor Chirilă era gelos

În urmă cu câteva luni, Ionuț Chirilă povestea un episod neștiut dintre el și fratele său. Se pare că Tudor Chirilă era gelos pe succesul fratelui său mai mare la capitolul femei, lucru care l-a determinat să-i pună „bețe în roate”.

L-am bătut o dată pe Tudor. Aveam o gagică pe care o iubeam foarte mult, iar el mi-a luat toți pantofii din casă, știind că trebuie să mă întâlnesc cu ea, și mi i-a închis într-o cămară. N-am mai putut să ies din casă. Probabil era gelos. Mi-a închis toți pantofii și a fugit cu cheia. N-am putut să ies din casă”, a declarat Ionuț Chirilă pentru gsp.

Tatăl fraților Chirilă, îndrăgostit de sport

Tudor Chirilă a scris un text despre tatăl său, Ioan Chirilă. Artistul a vrut să sublinieze faptul că nu multă lume știe cine că părintele său a fost  un mare jurnalist sportiv. Cuvinte emoționante.

Colegii lui spun că a fost cel mai mare gazetar de sport din istoria României. A scris douăzeci și nouă de cărți despre fotbal și alte sporturi. A muncit ca traducător în prima parte a vieții lui, până să ajungă redactor la Sportul Popular. A avut o cronică duminicală la radioul național. Vocea lui era inconfundabilă, la fel cronicile. S-a folosit de o cultură vastă ca să impună un stil unic în care sportul devenea mereu pretext pentru literatură. Cred că a suferit pe ascuns pentru că viața l-a împiedicat să ajungă scriitor. Viața am fost noi, copiii lui, pe care a trebuit să-i crească. A fost un tată la care ne-am uitat mereu în sus, deși el era atât de aproape de noi. Pe biroul meu de acasă e o fotografie din care tata privește pătrunzător cu ochii lui căprui, în timp ce buzele se întind imperceptibil către un zâmbet ștrengăresc sub nasul lui coroiat, grecesc”.