A murit Radu Cosaşu la 92 de ani. Era unul dintre cei mari jurnalişti ai României

Presa sportivă din România este în doliu. Radu Cosașu, unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați jurnaliști, cu o carieră impresionantă de peste 7 decenii, s-a stins din viață noaptea trecută, la Spitalul Elias din Capitală. Avea 92 de ani.

S-a stins din viață Radu Cosașu, unul dintre marii jurnaliști ai României

Născut pe 29 octombrie 1930, la Bacău, Radu Cosașu a absolvit Liceul Evreiesc din București, într-o perioadă dominată de legile rasiale impuse de Ion Antonescu (1940-1948), apoi a urmat, vreme de un an, cursurile Facultății de Litere din cadrul Universităţii Bucureşti (1948-1949) și Şcoala de Literatură „Mihai Eminescu” (1952-1953).

Și-a făcut debutul în 1948, ca reporter la Revista elevilor, apoi redactor la Scânteia Tineretului, de unde avea să fie exclus din cauza originii sociale. Tot atunci, familia a decis să emigreze în Israel, iar după o pauză de trei ani s-a întors la Scânteia Tineretului, ca reporter special. În perioada 1968-1987 a fost redactor la revista „Cinema”, dar s-a remarcat și ca un publicist de înaltă ținută, grație volumelor „Energii”, „Nopțile tovarășilor mei” și romanului „A înțelege sau nu. Anul 1969 i-a purtat pașii spre cronica sportivă, la ziarul Sportul, în care publica sub pseudonimul Belphegor.

Peste 7 decenii de activitate, încununați cu o mulțime de premii

Pentru întreaga sa carieră, Radu Cosașu a fost distins, pe 30 martie 2004, cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofiţer, conferit de Preşedinţia României, ca trei ani mai târziu să i se acorde de către Uniunea Scriitorilor Premiul național pentru literatură.

De asemenea, în ediția din 2010 a Premiilor „Ioan Chirilă”, destinate jurnaliștilor sportivi, Radu Cosaşu a primit Premiul de excelenţă, iar în 2022 a fost răsplătit de Asociația Presei Sportive pentru îndelungata activitate.

Doar AȘA nu vei fi dat afara de la locul de muncă! Asta te scapă...

Anunț oficial de la PPC România. Cât vor plăti clienții acum pentru energia electrică

„Nu mi-a fost și nu-mi e rușine nici cu originea, nici cu numele, doar că Rohrlich era greu de pronunțat. Uneori mi-e dor de el, poate că voi semna un volum cu Rohrlich. Nostalgii de om bătrân și suferind, acceptă-le! Sunt un pic ipohondru. Toți suntem, mai mult sau mai puțin, dar nu de asta evit micul ecran, ci pentru că televiziunea a modificat totul, rareori în bine, și pentru că sunt timid.

Îmi produce o imensă bucurie să discut despre sport. Îți împărtășesc un secret, de copil am visat să fiu cronicar de fotbal. În stilul lui Vanea Chirilă, să descriu cum se marchează ori se ratează un gol. Teribil mi-aș fi dorit să fiu gazetar sportiv!

Important e că nu m-am plictisit pe pământ. Un prelat bulgar a fost întrebat cândva ce așteaptă de la Judecata de Apoi. Și-a mângâiat tacticos barba, a privit în zare, și-a mai mângâiat o dată barba, apoi a decis: «Cred că se exagerează foarte mult!». Iată, și alții exagerează”, spunea reputatul jurnalist, scriitor și publicist, conform gsp.ro.