Mai întâi a fost Mutu Adrian. Băiețelul îndrăgostit de fotbal căruia i s-a aruncat într-o zi: ”Mâine să te prezinți la teren cu două poze de buletin!”. O vorbă pe care am auzit-o sute de mii de băieței disperați după ”varză”. Sita a cernut, și a cernut, până când unii am ajuns zidari, alții tâmplari, electricieni, mecanici sau ziariști. Cei sportivi pot fi numiți fără menajamente ”fotbaliști ratați”. Adiță a fost printre cei puțini cu talent, printre cei foarte puțini ambițioși și printre cei extrem de puțini serioși. Dani Coman, camaradul lui încă de la 8 ani, dezvăluia aseară, la Digi: ”Adi, la 12-13 ani, umbla cu dicționarul româno-italian după el. Și când l-am întrebat la ce îi trebuie, ne-a zis că într-o zi el va fi un mare jucător. În Italia. Vă dați seama ce mișto făceam de el”… Ce să-l mai atingă miștourile pe un puști pe care îl cheamă Mutu? Trecuse prin toate, era călit. Și mai știa că într-o zi va fi un jucător mare. În Italia. Orice ar fi însemnat Italia asta…

Apoi a fost Adrian Mutu, tânărul debutant de la FC Argeș. Putea la fel de bine să-l cheme Adrian Tupeu. Pentru că, pe lângă tehnică, asta ieșea la el în evidență. Tupeul. Ăla pozitiv, care te ajută să ieși din mulțime. Să te remarci. Iar pentru Adi Mutu asta nu a fost niciodată o problemă! Există povești, spuse sau nespuse, cu Jean Barbu sau Sică Bârdeș, care-l mai altoiau din când în când pe puștiul tupeist. Ori acea poveste neverosimilă, dintr-un meci cu Steaua, când a refuzat să iasă de pe teren și i-a strigat antrenorului: ”Cine ești tu, mă, să mă schimbi pe mine?”. Era Dobrin. Imensul Dobrin! Dar puștiului tupeist nu-I păsa. Voia și el să fie mare, să joace, să dea goluri. Ceea ce a și făcut. Că nu spunea Mircea Lucescu degeaba despre el, în 2007: ”Cred că Mutu este peste nivelul lui Dobrin, e un jucător complet, marchează goluri, ține o echipă în spate, e un jucător charismatic”.
Apoi a fost ”Briliantul”! Pentru că, odată a ajuns la Dinamo, Mutu Adrian stelistul a început să strălucească cu adevărat. Gol, după gol, după gol, a devenit repede vedeta echipei. Și, după ce a dat scurt 18 goluri, a făcut pasul cel mare: Internazionale Milano. Au urmat Verona și Parma. Acolo unde a făcut acea pereche memorabiliă cu brazilianul Adriano, devenind ”Gemelli del gol”. Cu 18 goluri, a fost al doilea în clasamentul golgheterilor din Serie A, după Bobo Vieri. Și în fața unor atacanți ”bunicei”: Inzaghi, Del Piero, Totti sau Baggio. În total, a dat 103 goluri în Serie A! 103! A dat 54 și la Fiorentina, a dat și la Juve. 35 de ”boabe” are și la națională, fiind egalul lui Hagi. Dar astea sunt statistici. Formidabile, dar cifre în definitiv. Ce rămâne va fi acel ”Zitti, e Mutu!” (Liniște, e Mutu!). Un joc de cuvinte grozav, care a făcut titluri în Gazzetta și care s-a transformat în salutul de după gol al lui Adi – acel deget arătător pe buze: ”Zitti, e Mutu!”

Dar acel salut avea în el ceva revanșard! Pentru că Mutu începuse războiul cu toată lumea. Intrase în etapa Mutu Rebelul. Iar despre acest personaj nu vreau să scriu nici măcar un rând! De ce? Pentru că nu vreau!

Iar după o trecere lină, ajungem la Mutu Antrenorul. Recunosc, îmi sună ciudat. Dar s-ar putea să trebuiască să ne obișnuim cu asta! Pe bune! ”Acum vreo doi ani, mi-a spus că va fi un mare antrenor”, mai povestea camaradul Dani. Ei, după ce s-a ținut de promisiune cu ”mare fotbalist în Italia”, mare minune să nu-i iasă și asta! Este Mutu vreun mare strateg? Aș! Chiar nu-l bănuiesc de lecturi prelungite din cărți de tactică și de zeci de ore de vizionări. Sigur că muncește, dar el are altceva! Are ambiția și seriozitatea lui Mutu Adrian, tupeul pozitiv al lui Adrian Mutu și felul unic de a vedea fotbalul al ”Briliantului”. Poate că nu va străluci, dar poate că da! Nu cred în marele strateg Mutu, dar cred enorm în motivatorul Mutu! Iar în fotbalul de astăzi, avem suficiente exemple. Zidane, Arteta sau Luis Enrique – foști mari fotbaliști ajunși antrenori, care își capacitează foarte bine jucătorii. Este fix ce are nevoie naționala U21 înaintea primului meci de la Euro! Ambiție, seriozitate, tupeu! Ați auzit, băieți?
Adi, aștept la 23:45, să ne faci semnul ăla al tău! 😉