E aproape o lună de când Adrian Mutu a preluat conducerea Rapidului, iar ”Briliantul” a bifat trei succese la rând. Două cu Clinceniul aflat în prag de descompunere și una cu acest Dinamo care respiră tot mai greu, dar, dincolo de adversar, rămâne tabela care a repus Giuleștiul pe linia de plutire, după o serie de zece rezultate fără victorie.
Asta înseamnă exact gura de aer necesară înaintea marelui eveniment al inaugurării noului stadion, gală programată sâmbătă seara, când se anunță un festival memorabil.
Iar în zilele anterioare perdelei de artificii Mutu și-a luat trupa și, profitând de pauza competițională oferită de meciurile amicale ale naționalei, a dus-o în județul său de baștină, unde-l ajută și-l cunoaște râul, ramul. Rapidul și-a stabilit cartierul general la hotelul ”Posada” din Curtea de Argeș, la o aruncătură de băț de faimoasa mănăstire ridicată de Neagoe Basarab, unde istoria României vorbește prin necropolele regale, de la Ferdinand I și Carol I până la regina Maria și Mihai I.
„Îl știu pe Adi de când era un puști și mai venea aici cu FC Argeș”, își amintește una dintre doamnele mai în vârstă din staff-ul hotelului. Mutu captează aici întreaga atenție, personalul de la restaurant sau clienți aflați în trecere îl roagă să se fotografieze împreună, iar Adrian nu refuză pe nimeni. Între antrenamente sau la masă, jucătorii nici nu se simt, unde sunt legendele cu manele, dezordine, gălăgie și haos împrăștiate de fotbaliști prin te miri ce colț de lume?
Ședințele de pregătire sunt însă oglinda Rapidului lui Mutu. Dimineață lucrează foarte multă tactică, după-amiază vine ceasul fizicului, iar fostul golgeter al naționalei e când vocal, când discret. Stă însă permanent cu ochii în patru zări pentru a-i scăpa cât mai puține din forfota de pe terenul situat în complexul sportiv al fraților Lazăr, foștii patroni ai lui Internațional Curtea de Argeș, o prezență meteorică în Liga 1, sezonul 2009-2010.
La început e cercul în jurul staff-ului, Mutu cere implicare și atitudine în fiecare secundă, iar apoi răsună în jurul echipei încurajări și indicații, fără reproșuri sau vocabular colorat. ”Bravo”. ”Nu-i nimic, copile! Dă-i bătaie!”. ”Lovește mingea fără frică!”. ”Translație, translație, coordonați-vă repede!”. ”Hai cu dublajul!”. Vocea ”Briliantului” domină atmosfera cu expresii scurte, înțepătoare, iar cei câțiva gură-cască aciuați lângă gard încep chiar să aplaude la un moment dat antrenamentul giuleștenilor.
Dintr-o mașină care încetinește în dreptul terenului pleacă urarea zilei, ”Hai, băieții, s-ajungeți și voi ca Dobrin!”, în timp ce Mutu ghidonează mai departe traseele tactice cu care visează să ducă deja echipa spre locul de Conference League, prin barajul din play-out. Mingea pleacă de la portar, construcția de jos, din defensivă, e cuvântul de ordine, după cum mobilitatea echipei pe axa apărare – atac e și ea printre prioritățile antrenorului.
La miuțele în cerc, dintr-o atingere, se mută de colo-colo, mai zâmbește când unul dintre băieți e prins serios la mijloc de înșiruirea de devieri și cere un singur lucru pe post de autopremiere: toată lumea chiuie și aplaudă dacă grupul leagă 20 de pase consecutive cu ”măgărușii„ din centru incapabili să fure mingea.
Acum fără internaționalii Horațiu Moldovan (România A) și Ștefan Pănoiu (U20), Rapidul lui Mutu pare o trupă în plină transformare, cu Săpunaru și Grigore conducând din teren un New Rapid by AM. Iar suflarea giuleșteană năzuiește să nu aibă nevoie de sacrificiul unei Ane pentru a zidi edificiul echipei în versiune Adrian Mutu, acest Meșter Manole fără pedigree vișiniu, chemat să ducă noul Rapid la următorul nivel.