Am avut o revelație divină! Am înțeles de ce ferefeul pune zilnic selecționeri de 2 luni încoace! – Opinie de Sorin Chiriac

Sorin Chiriac / 20.01.2022, 10:55
Am avut o revelație divină! Am înțeles de ce ferefeul pune zilnic selecționeri de 2 luni încoace! – Opinie de Sorin Chiriac

Pentru că v-ați ostenit să dați click, să îmi citiți opinia, vă promit că va fi un text scurt, mai degrabă în stilul Facebook, așa cum ne place tuturor. Știu că a ajutat și titlul la click-ul ăsta și îmi asum inclusiv faptul că nu-mi va fi plătit acest text scurt (sincer, nici eu nu aș da bani pe așa ceva…).

Oferte la un șpriț, un pahar de vorbă sau un gulaș prin Skype

Așadar, revelația… De două luni încoace, gura nu le tace, ofertele nu ne dau pace. (Mă scuzați, n-am găsit altă rimă!) Și cum să ne dea pace, dacă în fiecare zi e ofertat câte un antrenor român? Ba la un pahar de vorbă, ba la unul de vin, ori la un gulaș prin Skype. Oferte cu nemiluita pentru toată lumea! *În limita stocului (a se citi ”bugetului”) disponibil.

Mai întâi a existat Lista celor 12 apostoli ai Comisiei Tehnice

Mai întâi a existat lista. Lista celor 12 apostoli ai Comisiei Tehnice, gata oricând să treacă prin foc și sabie pentru a lor iubită națională. Nu-i mai enumăr, că se transformă opinia în editorial și pe ăsta aș cere doi-trei lei… Îi știți cu toții. Cei inabordabili (Il Luce, Oli, Tata Puiu), cei inaccesibili (”Bursucul”, ”Regele”, Răzvănel și finalmente Loți), stranierul indezirabil Ursea, plus cei cu șanse. Care au fost mereu 3: Luca și Matei. Adică Adi și Edi. Sau, ca să păstrăm calendarul de campanie: Edi și Adi.

Joaca de-a sentimentele și un final așteptat

Ieri știam că e Edi, azi, cine știe, poate aflăm că de fapt e Adi. Nici nu contează, atât timp cât timpul trece. Că asta face de obicei timpul… Și acesta a fost singurul scop al ferefeului. Să treacă mult, foarte mult, cât mai mult timp posibil. Timp în care s-a făcut campanie, s-a lucrat pe zona de PR și marketing și, cel mai important, ne-au trecut prin toate stările posibile.

De la nesiguranță (rămâne sau nu Rădoi?), la nerăbdare (pe cine pun în locul lui?), entuziasm (poate vine Hagi, poate Petrescu sau în sfârșit discută cineva și cu Lucescu Sr.), disperare (mai pun ăștia selecționer sau își pune nea Miai treningul?), până la nepăsare (să pună pe cine vor, că oricum știau de la început cine va fi ”uns”).

”Puneți odată pe cine vreți, că ni s-a luat!”

Aaaa, da… revelația!!! Păi asta era. În tot acest timp, băieții ăștia nu și-au dorit decât să ajungem în punctul în care să spunem ”puneți odată pe cine vreți, că ni s-a luat!”. Iată că ni s-a luat, deci îl vor pune pe cel pe care îl voiau de la început. Și noi știam că ei știu că noi știm cine va fi alesul.

Să n-o mai lungim. V-am dus de nas, și nu-mi cer scuze pentru asta. Nu a fost nicio revelație divină, ci o strategie care se poate vedea și de pe Stația Spațială. Cu ochiul liber…

Habemus selecționer! Trăiască Burleanu, trăiască nea Miai și ferefeul, cu toți angajații lui!