Bölöni în Țara Minunilor

Marius Mitran / 11.01.2022, 10:25
Bölöni în Țara Minunilor

La început a fost cuvântul și cuvântul a ținut prea puțin. Apoi, a venit promisiunea și nici aceea nu a fost cine știe ce. În sfârșit, a apărut capătul liniei, un pic de panică și reorientarea la fața locului. Doar că, fix ca în poemul Ninei Cassian, “am fost la fața locului/ Iar fața locului era umflată!”

Vă mai amintiți? Nici măcar nu a fost de mult. Rădoi, care a plecat, era atât de aproape să rămână. Dacă, desigur, din bara din dreapta portarului islandez, mingea șutată de Ianis Hagi ar fi urmat, cum era cel mai logic să se întâmple, traseul către interiorul porții.

Apoi, s-a tras un soi de linie de demarcație și fața s-a mai dezumflat, întocmai ca și iluziile. Pe care le-am avut, oho, chiar că le-am avut!
Prima dată, chemarea a mers către Gică Hagi, care merita, care merită, care voia și el, dar nu avea cum. Imediat, și tot pe bază de promisiune, Dan Petrescu. Care avea cum, dar nu mai avea de ce.

În tot acest timp, timpul trecea, vorba marelui care a fost Ioan Gyuri Pascu. “Până pe 7 Decembrie vă vom spune numele selecționerului”, “lăsați-mă până după ultima etapă”, “ cu siguranță, până în Sărbători”, iar umbra discretă a lui Adrian Mutu continua să deseneze aproape, tot mai aproape, avioane de hârtie. De hârtie, da, dar, totuși, avioane! Adi a așteptat la “arlechin” intrarea în scenă, care nu a mai venit, dar o să vină.

A fost, în cele din urmă, “Marți, după Crăciun”, ca să rămânem în caravana cinematografică în care am fost urcați fără voia noastră. Și iată că numele e Bölöni!

Laszlo Bölöni, cel mai celebru Laszlo din lume, după Victor Laszlo, desigur, soțul norocos al lui Ingrid Bergman din “Casablanca”.

Așadar, Bölöni selecționer, douăzeci de ani mai târziu. Un alt gen de film vom vedea de aici încolo, deocamdată nu e foarte sigur că e continuarea clasică a mini seriei de acum două decenii și ceva, întreruptă brusc de chemarea făcută de către Sporting Lisabona.

Poate fi, de data asta, ceva nou, diferit, cu un antrenor nou, atât de nou că ne cunoaștem cu el de-o viață. Dar dintr-o altă viață!

Nu mai sunt acum Mircea Sandu și federalii săi, nu mai sunt jocurile puterii care își trăgea puterea din ocuparea punctelor strategice de după Revoluție, dar, și acesta e lucrul cel mai important, esențial, nu mai sunt nici jucătorii de atunci. Nici anii nu mai seamănă între ei, nici ai lui Bölöni și nici ai noștri. Avea 47 când a venit în 2000. Face 69, în martie, acușica, la ora primului amical. Atunci, nu trebuia să inventeze nimic, era de ajuns să continue. Acum, trebuie să facă minuni, într-o țară care nu mai crede în ele.

Sau crede? Pentru medicul stomatolog din Târgu Mureș, întotdeauna nostalgic față de un anumit spațiu-timp, viața a curs chiar ca o minune. Primului fotbalist din istorie care a atins cota celor 100 de selecții sub tricolor îi datorăm multe, începând cu golul care învingeam campioana lumii, Italia, pe 16 Aprilie 1983 și sfârșind cu Cupa Campionilor Europeni de la Sevilla, trei ani mai târziu. Golul echivalent cu o calificare la Euro marcat în Cipru, cu capul, apoi șutul de o precizie chirurgicală, de la debutul nostru la chiar acel turneu final, din 1984, în poarta Spaniei, viitoarea finalistă. Atunci, cavalcada de fente, provocate de un Marcel Coraș fabulos, l-a ajutat mult. Ca și pasa lui Balaci, cu Italia.
Zoff, Arconada, învinșii. Balaci, Hagi, Dobrin, Dumitru, Dinu, Iordănescu, coechipierii.

Ani. Alți ani. Limba română, limba maghiară. Cetățenia română, cetățenia maghiară.

Puneți în surdină muzica din “Profesionistul”, cu Jean Paul Belmondo, și încercați să înțelegeți federația de azi, pe cea de ieri, lumea de azi, lumea de ieri.

De unde vine Bölöni? Din Franța, desigur, unde s-a stabilit. Mai vine el însă și din vestiarul titlurilor cu Sporting sau Standard Liege? Sau e totul prea departe în timp încât mai degrabă ne amintim golul cu Italia, generic de emisiune TVR? Ce mai poate Laszlo Bölöni, Loți pentru apropiați? Se pare că teama este tocmai aici cuibărită, în distanțe și apropieri, într-un timp al regăsirii dintre cândva, o mare echipă, și tot cândva, un mare fotbalist și un mare antrenor. Cât e de la acel “undeva, cândva” la obligația de a face minuni azi?

Păi, distanța poate fi cea de la ultimul meci cu acest selecționer și primul din restul zilelor noastre. Era 9 iunie 2001. Lituania-România 1-2, pentru noi marcau Adrian Ilie și Viorel Moldovan. Formula suna așa: Stelea-Contra (55 Ciobotariu), Rădoi, Filipescu, Chivu-Fl. Dumitru, Codrea, Adi Ilie (63 Mutu), Dorinel Munteanu-V. Moldovan (57 I. Ganea), Marius Niculae.

De aia zic, e nevoie de o minune. Sau de Mutu.