CRONICĂ. România – Germania. Cântecul Nibelungilor. Pierdem clar cu un scor la limită

Cătălin Mureșanu / 28.03.2021, 23:54
CRONICĂ. România – Germania. Cântecul Nibelungilor. Pierdem clar cu un scor la limită

„Deșteaptă-te, române”. Nemții au simțit pe propria piele ce au înțeles românii din demarajul imnului lor. Pentru început, le-a explicat-o unul de-ai lor. Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, prusac din măduva oaselor și până-n calciul unghiilor. Pentru români, „Cel Loial”. Sau „Întregitorul”. Cu chibzuială nemțească, după doi ani de neutralitate, „Nando” a aruncat România în Primul Război Mondial cu spanga îndreptată chiar spre familia și neamul lui.

Apoi, în cea de-a doua conflagrație mondială, nepotul lui „Nando”, Mihai I Mare Voievod de Alba Iulia a ales și ne-a ales, la 23 august 1944, „o altă soartă”. Și astfel a întors, cu un luping istoric, Messerschmitt-ul spre nemți.

Și a venit momentul, măcar la fotbal, să „dăm dovezi la lume”. Noi încercăm să demonstrăm că-n aste mâini mai curge un sânge de roman… cu Mario Camora printre titulari. Nemții îi au pe Gnaby, Sane și Guendogan. Nu o ști portughezul prea bine cum e cu „Mihai, Ștefan, Corvine”, însă nici ai lor nu par să fi adormit citind Cântecul Nibelungilor. Diferența între „al nostru” și „ai lor” este că Gnabry, Sane și Guendogan sunt născuți în Germania, în timp ce Camora este doar însurat în România.

Rădoi trebuie să schimbe registrul tactic. Cu Macedonia… de Nord, să nu ne scalpeze grecii ca pe Tudor Vladimirescu, Mirel a evoluat în sistemul „pe ei pe mama lor”. Și a învins. Acum, – „ori niciodată”-, planul e simplu și nu prea există altul. Aranjați de Mirel în modulul Eremia Grigorescu, „pe aici nu se trece”, trebuie să ne apărăm ca la Mărășești și Oituz și să avem un contraatac iute, penetrant, precum la Mărăști. Și acum să te vedem, Mirele! Ce ai furat de la Pițurcă? Din start, nea Piți ți-ar fi spus că ai greșit strategia. În viziunea lui de Belzebut care ne-a mai calificat la turneele finale, un astfel de meci trebuia să se dispute la Constanța.

Începem ofensiv pe foaia de joc, continuăm striviți pe gazon

Pe hârtie începem ofensiv, Hagi și Mihăilă și-au câștigat locul la imn, pe gazon suntem înghesuiți încă din start. Havetz scapă spre poartă, Niță se lăbărțează ca o caracatiță și scăpăm la prima lor mare ocazie. Imediat, Chiricheș trasează un meridian pentru Mihăilă, atacantul Parmei are spațiu, însă nu și precizie. Șutul său e departe atât de poartă cât și de catapulta din meciul cu Macedonia de Nord. Și nemții, după ce s-au documentat un sfert de oră, au percutat prin mlada genunchilor noștri moi. Ruediger trimite un curcubeu peste liniile noastre înghesuite, Camora e prins în virgulă cu ieșirea la ofsaid, Havetz scapă în bandă și pune parafa assistului pentru Gnabry care, printr-un lat de complezență, impune o minimă și normală diferență. Imediat, Kimmich șutează puternic, mingea mângâie spinarea lui Răzvan Marin, apoi izbește transversala. În defensivă rămânem pehlivani. Ce ai avut, Mirele, cu Camora? L-ai naturalizat la vârsta la care lui i se recomandau proceduri la Govora! Ostilitățile au viză de flotant în istmul careului nostru. Germanii ne împing, ne sufocă, ne macină în pase mărunte.

La pauză, după o repriză în care adversarul ne-a ținut în zbilț și a părut că se distrează cu noi, scăpăm cu 0-1 și suntem, departe, în somnul nostru cel de moarte.

Niţă, cel mai bun tricolor, nemţii au ratat în cascadă

La pauză, Radoi l-a pensionat pe Camora și l-a introdus pe Burcă. Toșca e tras în zona deranjului, în banda stângă, acolo unde Havetz a mâncat o jimblă bună o repriză întreagă. Iar ocaziile vin tot din gheata nemțească. Goretzka trage. Puternic și pe Niță. Tănase ne tulbură și nouă sistolicele. După un sfert de oră scurs din partea secundă am dus mingea în careul lor, – doar căderea zidului Berlinului a fost o acţiune mult mai aşteptată – şi Tănase reia cât să ne amăgim. Niţă e singurul care pare că se pune cu nemţii. Se întinde şi sfârşeşte, cu o paradă de felină, acţiunea individuală a lui Gnabry. Germania survolează jumătatea noastră la fiecare acţiune ofensivă, un Luftwaffe care atacă în haită şi pare că se distrează cu propria victimă, tratează ocaziile cu prodigalitate, adversarii par că fac repetiţii pe ceafa noastră. Şi parcă mai sperăm, la o altă soartă, mestecând în suc propriu tristul clişeu care spune că ocaziile se răzbună. Până atunci, Niţă mai are o paradă de efect, iar Rădoi, după ce şi-a ros unghiile până la cot, l-a aruncat şi pe Cicâldău pe front. Iese şi Hagi. Pierdut printre străini timp de 80 de minute. Şi Puşcaş putea să demonstreze, în interpretare românească, ce nedrept poate fi fotbalul. Atacantul nostru are o acţiune parte-n parte cu un fundaş advers, cu o fentă scurtă-l face pe neamţ faţă-verso, însă şutul care ne-ar fi scos triumfători din luptă, este cu taxă inversă în braţele lui Neuer. Încearcă şi Stanciu, însă e egoist. Dintr-o poziţie laterală prefără să şuteze cu ochii închişi, o pasă în amigdalele porţii putând fi tămăduitoare pentru o seară de chinuitore.