Dacă Golofca nu rata, în meciul cu Dinamo Zagreb de astă vară, ultima lovitură de pedeapsă din seria celor cinci, CFR Cluj ar fi avut șansa ei de a a fi, depășind și play-off-ul care ar fi urmat, în grupele Champions League. Bine, băieții lui Dan Petrescu au mai trăit o ultimă ocazie la acea serie în care au avut în mână campioana Croației. A ratat însă și Boli, iar traseul a deviat spre Europa League, unde nu a fost rău, dar nici ce se aștepta de la multiplul campion al României, Dan Petrescu, trei titluri consecutive cu CFR, unul cu Urziceni.
Era 26 august când cu Dinamo Zagreb. Peste mai puțin de patru luni, Dan Petrescu se despărțea de CFR, lăsând echipa cu șanse bune pentru încă un titlu, ba chiar și la primăvara Europa League, e drept, condiționată de un ultim meci în care victoria era obligatorie la Berna. Nu a venit, din cauza unui arbitraj ostil, dar opțiunea a existat.
Am văzut apoi, în zilele Crăciunului, sau pe acolo, poze cu “ The Big” Dan și familia relaxându-se pe un yacht, la Dubai, și, deodată, brusc, știrea: a semnat cu Kayserispor, echipă aflată la retrogradare, din Super Liga Turciei. Cam în zilele în care Marius Șumudică se pregătea, în aceeași competiție, să urce pe primul loc cu Gaziantep.
Suntem în ianuarie 2021 și, între timp, Petrescu a pierdut primul meci, chiar în fața echipei lui Șumudică, dar fără Șumudică, demis între timp, știți amănuntele, nu mai insist.
Și acum întrebarea: de ce?
De ce a ales Dan Petrescu această variantă, atât de riscantă, cu amenințarea retrogradării în clar, departe de ideea de a participa în cupele europene, departe de a lupta pentru un trofeu, departe de…
Antrenând practic fără răgaz, Petrescu acceptă că fotbalul de azi îți oferă multe, totul și orice, mai puțin timpul. Timpul de a fi cu ai tăi, de a pune, în paranteză măcar, o uzură psihică și fizică enormă, de a aștepta o variantă profesională pe măsura calităților tale, deja verificate la nivelul cel mai înalt. În definitiv, acum un an pe vremea asta erai egalul Sevilliei în dublă manșă, 1-1 și 0-0. Unde e însă Lopetegui acum cu Sevilla? Sau nu în astfel de oglinzi paralele trebuie căutat adevăratul răspuns la întrrbarea legată de decizia antrenorului nostru?
Probabil că nu. Lopetegui e produsul unui sistem care nu mai are nevoie de demonstrații, fiind el însuși, ca și cel din Anglia, Germania sau Italia, proba însăși a valorii.
Dar Dan Petrescu trebuie să demonstreze în continuare, mereu și mereu. Ca și Răzvan Lucescu, campion în Grecia cu PAOK și câștigător al Ligii Campionilor Asiei cu Al Hilal, ca și Olăroiu, campion în China cu Jiangsu, ca și Boloni, la aproape 70 de ani, ca și Mircea Lucescu, la 75!
Oriunde, oricând, trebuie să fii! Aproape de Champions League sau la retrogradare în Turcia trebuie să accepți că doar dacă roata se învârtește poți rămâne în circuit. Doar așa, muncind fără oprire, cariera ta poate atrage un mare conducător de la un mare club dintr-unul din marile campionate ale Europei. Doar așa!
În fotbalul exploziv și căptușit cu miliarde de euro de azi se pătrunde greu. Sistemul lor se depărtează cu viteze exponențiale de al nostru, iar un antrenor formidabil ca Dan Petrescu trebuie să forțeze pariuri imposibile pentru a rămâne în anumite cărți. Acesta e răspunsul, cred, la pasul făcut de Dan, 53 de ani împliniți în decembrie.
Timpul nu mai are răbdare, în schimb pune condiții. De supraviețuire și de performanță, ceea ce pentru marii noștri antrenori s-ar putea să însemne același lucru. Din păcate sau din fericire, depinde în ce oglindă te uiți!