Arbitrajul ar trebui dat pe mâna celor care au fost cei mai buni, însă sunt preferați cei mai docili și mai comozi!
În tot tărăboiul cu introducerea sau cu neintroducerea VAR-ului, am asistat neputincioși (și deja plictisiți, pentru că e un fel de subiect etern, fără soluții) la ceea ce am numit ”războiul dintre palate”. Federația hăis, Liga, cea, acuze reciproce, armaghedoane, liste cu salarii, nimic util, nimic constructiv, o poveste care pare că nu se va termina prea curând. În tot acest zgomot înconjurător n-am auzit însă o silabă, un diftong, un suntet din partea Comisiei Centrale. Să apară Vassaras, Deaconu sau altcineva (cine? că nu prea mai e nimeni!) care să exprime o poziție, o idee cât de cât coerentă. Ceva de genul ”vrem VAR și noi, arbitrii, ne e greu fără el, ne-ar ușura munca și ne-ar ajuta să luăm decizii mai aproape de adevăr”. Sau măcar invers, ”nu, domnule, nu vrem VAR, ne încurcă, e mai bine așa, fluierăm după ureche, ne mai facem și noi treburile, că dacă puneți camerele pe noi, ne tăiați aripile!”
Deși în propoziție se tot vorbește despre ea și despre obiectul muncii ei, CCA tace mâlc și metafizic. Tăcerea și pasivitatea ei sunt expresia vie a mediocrității celor care conduc acum (de fapt, mai de demult) arbitrajul. Cei care păstoresc această fabrică enervant de productivă de stricat meciuri de bandă rulantă. Totul la adăpostul delegărilor bune pe care le primesc în străinătate Hațegan și Kovacs, dar faptul că ei doi oficiază la nivel înalt nu înseamnă că arbitrajul nostru ar fi vreo pepinieră de mari valori. Dimpotrivă, numeroasele gafe din campionatul intern ilustrează contrariul.
Din fericire, arbitrajul românesc are figuri proeminente. Oameni care au însemnat ceva pe plan internațional, al căror cuvânt n-ar trebui lăsat la o parte. Există în primul rând, trăiește și e sănătos, la peste 80 de ani, Ioan Igna. Dar să zicem că vârsta ar fi o piedică. Însă dacă 80 de ani pot fi cam mulți, 70 câți au Crăciunescu și Porumboiu, parcă nu mai sunt așa de mulți. Ca să nu mai spunem că Balaj încă n-a împlinit 50! Dar cine să le propună vreunuia dintre aceștia să preia arbitrajul? În mod normal Răzvan Burleanu, pentru că arbitrajul e un domeniu pendinte de FRF.
Senzația e nu doar că Burleanu nu va face niciodată asemenea propuneri riscante pentru liniștea sa, ci că va căuta prin și printre paragrafe de regulament să-i țină cât mai departe pe cei trei de peisajul arbitrajului contemporan. Invocă mereu că și Crăciunescu, și Balaj, sunt experți tv, colaboratori permanenți ai posturilor de profil, această preocupare scoțându-i din calcule nu doar pentru funcții de conducere în arbitraj, ci și pentru statutul de observatori. Iar pe acele liste se lăfăie cohorte de anonimi, de ajefiști, de burtăverzime federală, de foști arbitri obscuri, dar șpăgari, care s-au îngrășat din meciuri date peste cap, iar acum, după retragere, continuă să se îngrașe din baremuri de observare care li s-ar cuveni, de fapt altora.
Să admitem (deși e ilogic de admis așa ceva) că Balaj și Crăciunescu ar ieși din calcule, că așa zic bulele papale, nu te lasă nici FIFA, nici Vaticanul, să fii deopotrivă și analist și observator. Dar Porumboiu n-are niciuna din aceste misii, numai că un tip cu personalitatea lui n-ar înghiți niciodată grișul înnecăcios pe care Federația îl îndeasă constant pe gâtul Comisiei pe post de papa bun. S-ar putea intui că de-aia nu-l ofertează nimeni pe Porumboiu, să nu se aleagă cu un refuz din partea acestuia. E adevărat, e posibil să vină un refuz, dar merită încercat!
Ziua când FRF va încerca să dea Comisia cui se cuvine pare extrem de îndepărtată. Scopul diriguitorilor fotbalului nu e să-i aducă pe acești oameni în jurul fenomenului, ci să-i îndepărteze. Exemplul cel mai elocvent sunt eforturile demne de-o cauză mai bună pe care federalii le-au făcut pentru a se descotorosi de Patrițiu Abrudan, pe care îl ”moșteniseră” de la vechea guvernare șip e care l-au înlăturat pentru că nu cânta aceeași melodie falsă ca ei. În subtext, lui Abrudan i s-a reproșat o întâlnire cu Lupescu, aflat în campanie electorală la Cluj. Învinuire absurdă, pentru că dacă nici mesajul de susținere al lui Sir Alex Ferguson nu l-a putut ajuta pe Lupescu să câștige alegerile, era greu de crezut că o întâlnire cu Abrudan ar fi putut schimba lucrurile. Însă vânătoarea de vrăjitoare e o preocupare de căpătâi a guvernării actiuale!